Aproape de Craciun

Ei, dupa atatea zile de negocieri politice, cu scandaluri peste scandaluri, parca s-ar cere cateva zile de liniste...Macar cele de Craciun. Eu abia le astept, pentru ca intentionez sa le petrec, asa cum e si normal, alaturi de familie. Abia astept sa fac bradul cu tata si sa gatesc cu mama...:))Si orice ar fi, raman un fan al acestei perioade din an, pentru ca, pe langa aglomeratia absolut insuportabila, e un fel de stare de liniste interioara si caldura, pe care o regasesc in fiecare an.

Magia caldurii de iarna

Si un altfel de caldura...


En Vogue...Free your mind
Asculta mai multe audio Muzica »

Freddie

Nu-i asa ca e fenomenal?

Cica outlet

Un nou magazin de hainutze e intotdeauna o veste buna pentru iubitorii de cumparaturi. Daca magazinul acela e o hala cu nenumarate magazinase, care se mai numeste si outlet...adica de unde se presupune ca ai putea cumpara haine cu sacul, cu doar ceva maruntis, nebunia cumparatorului pasionat e garantata. Ce nu ar face micul obsedat de hainutze pentru a ajunge la outlet, aceasta oaza de pace si lumina? Ar merge de exemplu 80 de kilomentri, 40 dus, 40 intors, in sistem hai-hui, pentru ca minunatzii proprietari de outlet nu s-au sinchisit sa si marcheze pe unde Dumnezeu sa o iei, ca sa iesi de pe autostrada...Presupun ca un carton cu o sageata e o investitie paguboasa...Si cate nu ar face acel dornic de a descoperi minunile outlet, pe plaiuri bucurestene...Uiti si de foame si de sete, daca e sa stii ca te asteapta un taram cu cele mai faine chestiutze de imbracat.... Ei, si cu juma de ora inainte de inchiderea magazinului, ajungi la poarta taramului minunilor promise!!! UAAAAAUUUU, te astepti sa fie reactia...Realitatea e ca...recomand tuturor celor care si-ar dori sa se deplaseze pana la outletul de la iesirea spre Pitesti...sa nu se oboseasca degeaba. E o penibilitate, cu preturi, pe alocuri mai mari decat in mall-uri, cu magazine putine, cu miros de var si vopsea, cu lume putina si dezamagita. Outlet in Romania? Sa fim seriosi! Mai pe seara...

Cumparaturi ...

Printre cele mai frumoase lucruri, in perioada asta, sunt plimbarile prin magazine, cand nu sunt sufocate de mii de alti omuletzi si cand din difuzoare se aud colinde! Preferatele mele sunt rafturile cu jucarii! Si am gasit si un ceai excelent, cu gust de scortisoara.

Si daca tot vorbeam despre magazine, o recomandare! NU mergeti in zona comerciala baneasa, in weekend, decat, evident, daca iubiti sa fiti striviti de conationali, sa stati cateva ore in trafic, dar si la cozi la case...Si, Doamne fereste sa vi se faca foame sau sete!!! Cozile la locusoarele cu mancare sunt infernale. O sesiune de shopping in zona aceea, in weekend ar fi putut fi o buna forma de tortura, chiar una competitiva in perioada medievala!



Dead Or Alive - You Spin Me Round
Asculta mai multe audio Muzica »

Buna seara!

Despre vise si povesti

Am revazut filmul - Never ending story. Ei, asta e genul meu de film. :)

Dream a dream
And what you see will be...

Amintiri de iarna

Povestile voastre despre iarna, mi-au adus aminte de povestile mele. De bunicul meu care complota cu tata, in asa fel incat Mosul sa aiba o aparitie cat mai...veridica. Ba era tata, ba era bunicul, o aparitie oricum atat de reusita, incat, imi amintesc foarte clar cum am facut pe mine de emotie pe la vreo 4 ani, cand l-am vazut pe Mosul. M-a intrebat daca stiu o poezie...Stiam cateva sute, ca se ocupa bunica de implementarea culturii :)). De emotie, insa, nu am fost in stare decat sa fac pipi pe mine si ...sa ma apuc de plans. Apoi, imi amintesc cum ma dadeau cu sania bunicul sau frate-miu si simt si acum senzatia aia de picioare inghetate, si starea de ...astronaut. Asa aratam, ca avea grija mama sau bunica sa ma imbrace...Dupa model romanesc, sa nu raceasca copilul,Doamne fereste! Trei pulovere, doua fulare si costum de ala de fash...Iac!!! Aveam doua - unul portocaliu, unul albastru. Si ma miscam ca Robocap. Apoi imi amintesc obrazniciile mele maxime! Cum ma ascundeam in curte si mancam gheata si zapada. Hmmmm, bun-bun! Mesele de sarbatori in familie. Starea aia de poveste. Toata familia la masa...cate trei zile la rand. Evident cu program de vizionare tv...AAAA, bradul!!! Inca preferatul meu! Cum puneam atze la globuri si la bomboane. Cum il impodobeam, in principiu, cu tata si frate-miu si mai apoi cum mancam din pom, tot alaturi de frate-miu, toate bomboanele...Hihi! Erau numai ambalaje cand se strangea calabalacul cu pomul. Trista zi era cand se strangea pomul. Era semn ca e gata cu sarbatoarea. In fond un fel de interval magic, recreat in fiecare an...



The Connels - '74 - '75
Asculta mai multe audio Muzica »

Masini si zapezi...

Da! Imi plac masinile! Foarte mult! Si oricat de mult mi-ar placea masinutza mea, ajung atat de rar sa o spal...Ajunge sa arate ca un fel de chestie care ar semana cu masina mea...Ei bine, ieri mi-am spalat masina! Stiu ca prietenii ar fi pariat ca iar promit si nu ajung cu ea la spalatorie. Dar am implinit ceea ce parea aproape de neimplinit! Si acum masina mea arata...cum ar trebui sa arate. Sper sa o recunosc in parcare..:))))
In alta ordine de idei, sunt terorizata ca se apropie ninsorile!!! NUUUUUUU!!! NU vreau!!! Ajuta cu ceva daca zic ...nu vreau zapada? :)

Zi libera..de toamna

Imi plac desenele animate si filmele gen Harry Potter. Iar astazi, starea mea ar fi cam asta:

Buna seara!

Loredana Groza&I. Caramitru - Buna seara, iubito
Asculta mai multe audio Muzica »

Sa crape frigul!!!

Urasc frigul!! Cum simt un pic de frig, cum am tentatia sa ma imbrac cu cel putin o haina in plus, fata de cat ar fi normal...Da, are si frigul asta o parte buna...Statul in casa.:))

Si daca ma tot gandeam la frig, mi-am adus aminte de piesa asta:


TAXI - CRIOGENIA SALVEAZA ROMANIA
Asculta mai multe audio Muzica »

Va mai amintiti? Pe vremea cand a fost lansata piesa, lucram la radio si ii innebuneam pe colegi cu piesa asta. Cum intram in emisie, cum ii rugam sa puna piesa asta...Ei, de aia aud eu ceva mai prost! Ca asa mi-am petrecut eu anii adolescentei. Cu castile la refuz, la radio...Departe de frig!

Aliooo???

Azi am intrat in randul lumii! Stiu ca e un moment de care imi voi aminti toata viata. :)))))De aceea e absolut logic sa povestesc. Mi-am luat un telefon normal. Nu am inteles niciodata de ce majoritatea oamenilor din jurul meu se extaziaza pe teme de telefonie mobila. Fiecare vrea sa aiba ultimul model de telefon, cel mai tare, care face nu stiu ce...pentru ca nu percutez absolut deloc la astfel de atitudini, pana astazi eu am avut un telefon care nu putea decat sa imi permita sa sun, sa raspund si sa dau mesaje. Vechi de vreo cativa ani (as mentiona cati, dar si eu am uitat...) Il scapam pe jos cam in fiecare zi, si de fiecare data il recompuneam ca pe un puzzle si...functiona normal. In ultima perioada, am inteles ca oricat de mult ar dori sa ramana alaturi de mine, i se cam apropie obstescul sfarsit...Mi se inchidea din senin, nu ma mai puteam intelege cu nimeni, motiv pentru care prietenii mei ar fi dat orice sa puna mana pe el si sa mi-l arunce in Dambovita.
Ei bine, astazi m-am trezit cu pata pusa pe el! Si l-am eliminat brusc si fara explicatii, din viata mea. Insensible woman...

Care astazi asculta asta:



Propellerheads - History Repeating
Asculta mai multe audio Muzica »

Pantofii, criza financiara si fundurile sexi

Pantofii...Pantofii ocupa un loc important in viata mea. Asa cum unii colectioneaza timbre, eu colectionez pantofi. Pe unii nu i-am purtat niciodata, dar stiu ca sunt acolo, gata sa ...imi stea la picioare. :))) Ieri am inregistrat o mare implinire pe aceasta linie! Am achizitionat o pereche de botine asa cum cautam de ceva saptamani bune. Si habar n-am de ce am simtit nevoia sa impartasesc aceasta experienta. :)) Mai ales in contextul crizei financiare...care ar trebui sa ma indemne catre echilibru. Aaaa, si daca tot vorbeam despre criza economica, nu mai exista stire care sa nu aminteasca de ea!!! Dupa un calup sanatos de stiri serioase despre criza, am avut astazi o stire despre un concurs de ...cel mai sexi fund. Stirea se incheia cam asa - castigatorul e multumit de premiul primit, mai ales ca e agent economic si...este probabil afectat de CRIZA FINANCIARA!!!! Say whaaaat??? Si fundurile sexi sunt afectate???

I'll show you how to take me

Imi cer scuze pe aceasta cale vecinilor, care au ascultat astazi piesa asta de cateva zeci de ori si pe mine...urland, aaa, cantand din toti plamanii care...este in dotare! :))))))))))

Timo Maas - Shifter, adica ce fac eu la ora 23...

La goana prin timp

Nu stiu daca e doar o simpla impresie, urmare a unui ritm de viata destul de...vioi, dar, Doamne ce repede mai trece timpul!!! E iar weekend! Sa mai spun ca mai e putin si se sfarseste anul?

Ce am ascultat de dimineata....

In drum spre serviciu....

http://www.trilulilu.ro/norberttibort/a752861e3e73cb

Cum ne mai fura bancile....

Cea mai grea zi din luna e cea in care trebuie sa imi rezolv problemele administrative, asta insemnand ca trebuie sa ajung pe la banci. Este incredibil! Nu exista sa intru intr-o banca si sa nu ma enervez in primele 10 minute. Nu stiu pe ce criterii sunt angajati unii in banci, dar de multe ori am impresia ca doar intamplarea i-a adus de partea cealalta a ghiseului. Indiferent cat de usoara e operatiunea pe care vreau sa o fac, dupa contactul cu omul de dupa ghiseu, pare ca as vrea sa revolutionez sistemul bancar.
In alta ordine de idei, dar tot bancare, fac parte din categoria celor pe care Banc Post vroia sa ii traga in tzeapa rau! Cu alte cuvinte mi-au majorat un pic si mie rata....cu aproape 60 de euro...Si mai tare e cum au majorat micutzii rata - cica mi-au majorat comisionul de administrare a creditului, comision care, ghinion pentru ei, nu exista in contract....Ei, ce sa ii faci, au fost obligati sa il retraga, DAR in desfasuratorul meu de plati inca apare. Sunt curioasa cand il vor scoate cu totul.
Oricum, mai mult decat revolta, imi starnesc sentimentul ca trebuie sa te simti tare rau cand esti penibil, asa cum a fost ala care s-a gandit la strategia Banc Post de a mai stoarce cate un banutz....
Am o recomadare - daca tot vreti un ban in plus, nu vreti sa va apucati sa spalati parbrize in intersectii? E mai cinstit!

Un weekend minunat...

Eu si Queen

Queen. Cine ma stie, cunoaste. Am devenit "fan" Queen, ghilimele pentru ca nici acum nu stiu ce implicatii exacte are termenul, pe la 6 ani. Fratele meu, mai mare cu aproape 7 ani decat mine, imi facea educatie muzicala. Si a adus in casa, o banda cu Queen, pentru ca pe atunci nu aveam mp3 player, ci magnetofon...E una dintre amintirile puternice cu care am ramas din anii copilariei. Prima data cand am ascultat Bohemian Rhapsody...Am fost fascinata si...am ramas asa. Nu stiu sa descriu relatia mea cu muzica celor de la Queen, ca simt cat de putine sunt cuvintele. Ziceam eu prin liceu, ca cine intelege muzica celor de la Queen, ma intelege pe mine. :) Si unul dintre marile mele regrete e ca, niciodata, in viata asta, nu voi putea sa merg la un concert Queen. Pentru ca, pentru mine, Queen e Freddie Mercury. Si cat de exagerata pot sa par pentru unii, daca spun , ca Freddie Mercury este unul dintre personajele importante din viata mea, chiar si asa ...in absenta.

http://www.youtube.com/watch?v=JszN7h84TXs

Nu e un blog despre Elodia!

Cineva, cu ganduri necurate, a fost trimis la mine pe blog, prin metoda de googaleala. Deci, omu a dat cautare, citez acum, ATENTIE - Cum sa ucid dar sa nu las urme. Say whaaaat?????

E iar aproape decembrie!!!

Stiu ca o sa para un discurs despre lamentari - dar nu trece oare timpul mai repede in ultima perioada? Si nu e vorba despre lamentari, de departe nu, tocmai pentru ca vreau sa subliniez ca da, se apropie foarte repede finalul altui an, DAR vin sarbatorile de iarna. In fiecare an, pe vremea asta ma apuca asa un entuziasm numai cand ma gandesc la vremea aia de colinde si de ornamente de brad...Bine, asta inseamna si zapada, pe care, daca ar fi dupa mine, mi-as dori sa o vad numai pe geam, din casa, unde e cald si bine...Si evident se va circula prost si va fi asa de greu de gasit masina prin zapada si va fi frig si....Dar, colindele, nu merita totul de dragul lor?

Cineva e foarte talentat! Stie el cine...

NU, racelii!!!!

Urasc pastilele!!!!!!!!! Numai cand simt ca ma paste moartea, accept sa iau cate ceva. Asa cum am facut aseara, cand, dupa incercari temeinice de a-mi convinge raceala ca nu exista, am cedat sub presiunea unei stari cu adevarat neprietenoase. Si vreau sa fac o precizare! Faptul ca am acceptat sa iau cateva pastile amarate nu inseamna ca raceala m-a invins!! Viva la revolucion!!

Inainte de somn...

http://www.trilulilu.ro/magdamagda1987/852fc308e6a704

Buna seara!

Doamne, cat imi place! Piesa si ideea.

http://www.youtube.com/watch?v=Dwqv5n1hug4&NR=1

FOOOOARTE BUUUN!!!!

Cat de penibile pot fi unele reclame? Sa ne aplecam :) asupra celor la iaurt. E ca si cum toata viata ar depinde de consumul corect si regulat, mai ales regulat, de iaurt! Potrivit acestor scenarii, oriunde te-ai uita, cu oricine te-ai intalni, la orice ora, enervanta cutie de iaurt trebuie sa fie pe undeva. Mamele nu ies in parc fara cutia de iaurt dupa ele, cum ajung in parc se si aseaza pe banca sa le haleasca, alaturi de prietenele lor venite in parc, evident, ati ghicit, tot pentru ca, nu-i asa, e o zi asa de frumoasa de mancat iaurt...Si asta over and over again, ca in ziua cartitei. Apoi apare copilul, care nici nu are chef sa se joace, sa alerge sa se catere pe undeva, sa isi rupa sau macar murdareasca pantalonasii... Nuuuu, el vrea cu toata fiinta lui mica sa manance iaurt! E ca si cum cutia de iaurt ar fi o prelungire fireasca a mainii stangi sau drepte.... Ori a fost proiectat asa, ori i-a fost montata la cateva secunde dupa nastere. Apare si tata, la costum, cum altfel decat savurandu-si iaurtul. E luminos, bine dispus, numai un zambet. Doar perspectiva de a-si fi pierdut iaurtul i-ar nenoroci echilibrul interior si i-ar ravasi iremediabil tinuta impecabila! Dar, nu, nu a pierdut iaurtul. Cutia e acolo, undeva la jumatatea distantei dintre mana dreapta si gura. Si toata lumea zambeste!
Dar daca toate zambetele astea intinse pana la durere pe fetzele bautorilor fanatici de iaurt, or fi vreo reactie la melamina? :))

Inundatii...la domiciliu

Cred ca e un semn ca trebuie sa ma apuc de cursuri de scafandru!!! E pentru a doua oara luna asta cand imi inund bucataria!!! Din cauza de masina de spalat pe care uit sa o implementez in toate locurile...care trebuie....Or poate e un semn ca trebuie sa imi deschid o firma de scos apa din bucatarie, intrucat am dezvoltat si o tehnica rapida de evacuare...Devine deja subiect de meditatie profesionala! :)))

Daca deschideti usa

Nu raspund niciodata la usa decat daca stiu ca trebuie sa vina cineva la mine. Prietenii cunosc acest aspect...Numai ca astazi, pe seara, de abia ajunsesem in casa ca a batut cineva la usa. Nu asteptam pe nimeni, dar m-am gandit sa imi incalc propria regula si am deschis. Erau doua fete. S-au uitat tinta in ochii mei si mi-au spus - Buna seara! Stiti ce e fericirea?
Nici macar nu imi dau seama daca am fost in stare sa articulez ceva. A fost ceva de nedescris. M-am trezit ca nu sunt in stare sa raspund in vreun fel. Cred ca am zambit incurcat spre tamp....Mi-au dat apoi o hartie si mi-au zis ca aflu raspunsul in Biblie. Si au plecat. Si am inchis usa. Si am ramas cu intrebarea.

Din turn

http://www.trilulilu.ro/nevermind/8c614fc4813f03

Uite ce visez!

Radeam aseara cu un prieten care imi spunea ca eu scriu pe blog despre ce visez...Conversatia se purta pe messenger, astfel incat integritatea lui fizica nu a fost pusa in pericol nici un moment. :)) Pe de alta parte, daca tot a ajuns la comentarii de genul asta, macar sa ii dau si un motiv real sa le faca.
Asadar, ce am visat eu azi-noapte? Spre dezamagirea celor care poate deja sunt curiosi, nu imi amintesc decat ca visam ceva care ma agita. Apoi, imi amintesc foarte clar, ca s-a facut liniste. Foarte liniste. Si eram foarte calma. A aparut apoi un camp cu flori rosii, o imagine socant de clara si m-am auzit spunand - Daca toata viata ar fi un camp de flori? A sunat apoi ceasul si am ajuns printre stiri.

Pe la 12, prin jurnal...

Unde fugi cand nu vrei sa fugi nicaieri? Cand vrei sa stai si nimic altceva, stai sau fugi? Si daca fugi, unde fugi si mai ales, de ce? Adica, evident nu fugi, dar de ce te gandesti ca ai putea sa fugi daca ai vrea, desi nu vrei? Si mai ales, scrii ca ai vrea sa fugi, daca nu vrei nici sa fugi, nici sa scrii ca ai vrea sa fugi?

Picturi matinale

Imi place noaptea spre dimineata, dupa ploaie, cand strazile nu mai sunt strazi ci un soi de picturi. Verdele se imbratiseaza cu rosul pe sub rotile mele si impresia e ca port vopselele orasului pe unde ma duce drumul meu.

Home

Italia. Roma si Venetia - asta am vizitat. Nu stiu daca asteptarile mele au fost mai mari decat era cazul, dar starea de dupa "expeditia" mea e una de usoara dezamagire.
Roma - merita vazuta pentru Vatican, Coloseum, Panteon si cateva alte biserici si fantani. Bun, au istorie de nu stii cum sa o absorbi pe toata. Dar mi-a parut un oras usor lipsit de tumultul unei capitale. Oricat de mult am colindat, nu am gasit agitatia aia caracteristica unui oras cu statut de capitala. Iluminatul stradal e slab, sa nu mai spun de modul in care sunt iluminate cladirile lor importante. Abia daca poti face fotografii cu o camera profi...Mancarea m-a dezamagit si mai tare decat orasul in sine...Nu am gasit, oricat am incercat, o pizza extraordinara.
Venetia. Poate nu aveam eu starea potrivita, da nu am gasit nici un pic de romantism. Pentru cei care cauta astfel de stari, recomand oricare insula greceasca, spre exemplu...Gondolele arata incredibil de kitsch, gondolierii... fac mai degraba parte din categoria - secher da carter cu tricou indungat cu burta...Totul foooooaaaarte turistic, foarte comercial. Nu am gasit o frantura de viata autentica.
Chiar ma gandeam ce stare am avut dupa Spania, cat de mult mi-a placut atmosfera, oamenii. Italia, cel putin ce am vazut eu, m-a dezamagit.
Alt gand e ca trebuie neaparat sa ma apuc serios de vizitat Romania.

Urmeaza statia Roma

M-am trezit dimineata cu gandul ca am ceva de facut. Dar nu stiam ce. Mi-a luat ceva timp sa imi dau seama despre ce era vorba...Maine plec la Roma si inca nu pregatisem nimic. Bine macar ca mi-am dat seama cu cateva ore inainte de plecare...

Un pas

Ploaie...printre poze

Stefan Iordache

http://www.trilulilu.ro/ramonsita2008/c878ae38532913


N-are rost sa mai adaug ceva.

The summer wind

M-a pus pe ganduri faza asta cu anotimpurile...Adica acum stau pe ganduri. Si nici nu-mi dau seama daca e o pozitie confortabila. Da, daca nu e si simt ca e, poate e din cauza de Madeline Peyroux - Half the perfect world. Care sa fie jumatatea perfecta? Tot la anotimpuri ma refer. Ca totusi daca ar fi numai vara, nu as mai aprecia ce imi ofera, pentru ca, in principiu apreciem prin contrast. Deci, fara chinul iernii, de unde sa mai pot aprecia rasfatul verii? As banaliza frumosul si placutul. Oricat de bun ar fi binele, fara raul raului, binele binelui se goleste de continut, pentru ca exista numai in lumina umbrei. Ufff...De unde pornisem? Cred ca e o reactie la vesnica mea cafea buna si cheful moderat, spre inexistent, de a face azi ceva...

Apocalipsa vestimentara!!!

Foarte amuzanta debandada vestimentara, la inceput de toamna. Cand populatia se simtea mai bine la bermude si tricou, poate chiar usor sufocata de canicula, hop valul de frig, codul galben, minusul in termometre, vijeliile si ploile! Asa, brusc, fara decenta unei cat de mici perioade de tranzitie, esentiala pentru reevaluarea stocului personal de haine...Asa ca, ceea ce se vede zilele astea pe strazi, ne face sa semanam mai degraba cu o populatie calamitata, naufragiata, sinistrata...Pantaloni scurti cu trei pulovere si un hanorac...haina de iarna, fular si sandale, tricou cu caciula si bocanci...Fiecare dupa cum a apucat sa se mai acopere si mai ales, cu ce a gasit, asa in graba si sub amenintarea frigului.
Eu, de exemplu, cand mi-am deschis ieri dulapul am simtit...un fel de gol interior, la interiorul dulapului ma refer. Am avut impresia ca nu am nici o hainutza, cat de mica, pentru sezonul rece. Asa e la fiecare inceput de sezon. Ma intreb oare cu ce m-am imbracat toamna trecuta??? Unde sunt hainele mele??? Ce simpla trebuie sa fie viata intr-o tara cu un singur sezon...

Ruskin alfabet....

Sa ma autopromovez? He he...http://tv.jurnalul.ro/articole/116440/madalina-puscalau.html
De retinut partea cu Vladimir Putin. Ce sa facem, inca mai speram...

Despre mitologie

Sa mai precizez ca nu mi-am mai vizitat de muuulta vreme blogul? Redundant....Ce am facut in acest timp? Am lucrat, am stat, m-am plimbat...Ceva interesant? Pai....am inceput sa recitesc tragedii antice, ca m-a lovit dorul de mitologie. RECOMAND - www.sophocles.net. Apoi, ziceam ca am calatorit, destul de mult, dar, asa....printre picaturi, petru ca inca nu am avut concediu. Ce mi-a placut cel mai mult, gasiti aici http://www.samosguide.com/. SUUUUUPER! Merita vizitat si de reaminit in zilele alea mai nenorocite si pline de treaba.

Muzica

Pentru cei pe care, putine lucruri ii mai impresioneaza.

http://www.youtube.com/watch?v=_UY5rCfVvNQ&feature=related

Ce masina ARE eu...

Sa mai spun cat de mult imi plac masinile? Cu siguranta nu mai e cazul...Ma intreb insa, cateodata, cum o fi sa ai un Hummer? Un Hummer prin Bucuresti...Adica, imi vine in minte intrebarea asta, mai ales cand, realizez ca mai usor gasesti apa in desert decat locuri de parcare in Bucuresti...Si asta cu un mic Polo, dar cum o fi cu un Hummer? Cum o fi cu un Hummer pe stradutzele capitalei noastre dragi, proiectate, mai degraba, pentru carutze? Presupun ca omul din dreapta soferului de Hummer, calatoreste mai mult prin sufrageriile apartamentelelor, care dau spre strada...
In alta ordine de idei, incerc sa imi imaginez profilul unui posesor de Hummer. Trebuie sa fie destul de ...pregatit...financiar, nu doar pentru investitia in sine, dar chiar si numai pentru combustibil.
Azi dimineata, la 5, ma tot claxonau unii dintr-o masina, din care se auzeau manele, taaaare. M-am intors si, surpriza, mijlocul de locomotie era chiar un Hummer. M-as fi asteptat la orice altceva -poate muzica clasica, rock, trance...Dar, nu-i asa, adevarul e dincolo de noi!

Miscarea grena si surfingul cu Loganul

Sunt grena si nu e vreo noua miscare in moda, pentru care militez...Nici o adeziune profunda si netarmuita la vreun partid politic si...nici macar o metafora. Chiar sunt grena. Din cauza de...stat pe stanci, la mare si nerealizat, la timp, ca eram in plin proces de ....coacere. In plus, briza marii mi-a adus in dar si o minunata raceala...Sa fie acolo, ca sunt fata strangatoare.
Cu exceptia ...sechelelor mai sus mentionate, a fost un weekend frumos. Linistitor. Am avut si incidente...automobilistice. Respectiv, explozie de cauciuc, dreapta, spate, pe autostrada, pe langa Fetesti. Dar, cum la mine, nimic nu poate fi simplu, evident ca nu aveam de-ale penei, ca sa zic asa. Adica, nu tu cric, surubelnitza de aia speciala siiii....surpriza, nici roata de rezerva, pentru ca uitasem sa imi fac o pana...Ei, fata de perspectiva, ce putem spune! Dar, si foarte norocoasa! Pentru ca a oprit un domn, tare de treaba, care ne-a ajutat si...s-a rezolvat totul.
Despre mare, ce sa zic. Nu a fost aglomerat, deci, pe placul meu. La Constanta, plaja e un dezastru. Foarte murdar, plin de masini, pentru ca, nu-i asa, romanului ii place sa stea cu un picior pe ambreaj, cu manutza pe casetofonul cu manele si cu celalalt picior ...in mare. Ma astept si la un nou sport - surfing cu Loganul!

Pe ape

Cand eram mica visam sa inventez un sistem care sa imi permita sa traiesc in apa...Cu timpul, am depasit ...ambitia, dar am ramas cu placerea desebita de a ma balaci. Daca ar fi dupa mine, as sta toata ziua in cada. Asa ca sunt o fana a bailor prelungite...Si, daca tot relatez povestioare pe baza de ...apa, ar fi cazul sa fac o completare. Plec la mare, peste 3, 4 ore. Uraaaaa! Abia astept sa ajung printre valuri si nisip, adica acolo unde imi place mie cel mai mult. Voi reveni cu fotografii.

AAA!!!! Era sa uit! Mi-am luat azi doua perechi de pantofi frumosi! Deci, colectia mea de pantofi creste-creste-creste!

Ce frumos e cand e....frumos!

Am ramas cu o stare mai mult decat placuta, de la nunta prietenei mele, Monica Ghiurco. Cea mai frumoasa mireasa! Cred ca reusita evenimentelor depinde, in primul rand, de oamenii care le pun la cale. Si cum era sa fie altfel decat, SUPER, la un eveniment pus la cale de Monica si de sotul ei...M-a bucurat reintalnirea cu multi dintre fostii mei colegi de la TVR, am dansat ca in vremurile vechi :) Si am reusit, cred ca in proportie de 40 la suta, sa imi indeplinesc prerogativele de domnisoara de onoare...Se iarta? :)

Mai

Winning is not everything, winning is the only thing!
Vreme frumoasa, carti bune, filme super, plimbari minunate....

Despre plimbarea care a fost...

Am zis ca ma plimb...m-am plimbat. Am ajuns prin munti, in zona Harghita, si am facut picnic in padure, in varf de munte. Era cam frig, pentru ca soarele urca mai greu muntele, din cauza de serpentine sau, cine stie, timiditate. Cam la fel de frig cum e acum in platou...:) Dar a fost frumos. Poate o sa pun si niste poze. Azi ploua.

Paste linistit!

Plec in diverse calatorii zilele astea. Nu stiu exact unde voi ajunge, pentru ca asa fac de obicei. E forma mea de relaxare. Libertatea de a alege orice drum...Am cateva zile libere, de Paste si vreau sa profit din plin...Stiu doar ca prima oprire va fi la ai mei...Pastele e chiar o sarbatoare de familie si incep sa am starea aia de liniste numai la gandul ca maine seara voi fi la ai mei acasa. Am umblat un pic printre cd-uri, in cautare de niste poze, si am gasit cateva fotografii care imi plac. Chiar o sa fac fotografii zilele astea. E una dintre pasiunile mele. Multa liniste si Paste fericit!

Drumurile noastre....toate

Saptamana asta am ajuns la mare!! Au fost ai mei in vizita la mine si...ce m-am gandit? Sa ii scot la un picnic. A fost superb -picnic pe plaja, la Vama Veche. Am avut parte de tot tacamul - cer albastru, mare linistita, pescarirusi jucausi, catei isterici, nisip fin si curat, liniste...Nu mai era nimeni pe plaja, situatie care e pe sfarsite, tinand cont de ambitiosul 1 mai, care vine-vine-vine! Cred ca e ultima data cand merg la Vama Veche, pana la finalul sezonului, pentru ca in sezon nu calc pe acolo, din cauza de aglomeratie. Ce nu a fost frumos? O parte din drumul spre mare. Daca uiti sa alimentezi inainte sa intri pe autostrada, ai cam pus-o...Nici urma de benzinarie! Nici o picatura!!! Am iesit fortat de pe autostrada si am luat-o spre cel mai apropiat oras...Slobozia. Si am circulat pe un drum care arata ca dupa bombardament!!! De ce nu era inchis, habar n-am. Dar cu cat inaintam, cu atat mi se parea incredibil ca acel drum, totusi, exista! Ce mirare profund filosofica!

Vara mea

Ce greeeeu e dorul de mare, o mare de aia de a mea, pentru ca marea nu poate fi una a tuturor. E alta pentru fiecare, iar a mea e cea linistita, cand am ochii mici de somn si de ganduri de vara, cea cu valuri negre, cand ma razboiesc. Si cat razboi poate sa incapa in mine...Acum mi-e dor de marea asta. De marea cu barca pe ea, cu soare de august tarziu si pantaloni scurti.

Night life in Twin Peaks

Twin Peaks. Ce mult mi-a placut. Nu as putea sa il mai revad, pentru ca as strica ce am pastrat -o stare de mister si...teama. Am vazut filmul cand eram in scoala generala. Dar ascult coloana sonora din cand in cand. Mi se pare geniala. Revin, de fapt, in pielea celei de acum multi ani, ma asez din nou in sambetele acelea, care nu mai sunt, in fata televizorului bunicilor, care nu mai este, alaturi de bunicii mei, care nu mai sunt...

Defrisari...in trafic

Nesimtirea in trafic e un fel de metafora diafana, fata de ce se intampla concret pe teren. Acum cateva zile, pe o strada ingusta, un nene, care la prima vedere, putea fi catalogat drept domn respectabil, la volanul unui opel, si-a urcat, PUR SI SIMPLU, masina pe masina mea! Si a inceput sa urle la mine, ca cica strada are doua benzi!!!! Nu ma claxonase sa ma dau mai incolo. Nimic. A decis el ca e mai bine sa se urce direct pe masina mea! Pentru prieteni - va rog eu, de ziua mea, sa imi luati o combina agricola. Poate ma apuca si pe mine cheful sa ma apropii mai mult de desteptii astia, din trafic!

Nu mi-e frica, nu mi-e frica de bau - bau!

Vai, dar cata lipsa de sensibilitate din partea mea! Sa vina primavara cu toate miracolele ei si eu sa nu scriu nimic despre revolutia de frumusete pe care o starneste in fiecare dintre noi, acest minunat anotimp! Ghiocei, martisoare, culoare, romantism, natura, triluri, copacei...HEIII, opriti discursu, cobor la prima! De unde atata minunatie in primavara asta??? Balti, zorzoane, kitsch, murdarie, cald-frig, raceala, migrene. Si peste toate astea, ASTENIA!!!! Unde mai e frumusetea primaverii cand nu te poti gandi decat la cat de fara rost esti, la cat de multe ai de facut, la cum nu iti iese nimic, la cum te doare capul, la cum ai fi vrut sa rezolvi nu stiu ce, dar nu ai fost in stare, la cat de enervanta e toata lumea, la cat de enervanta si insuportabila e propria ta persoana. DAAA! Astenia de primavara, doamnelor si domnilor! Nu se fac martisoare tematice si despre astenie? Sa iti pui in piept sila de toate? Cata ipocrizie mai e si cu primavara asta, cata diferenta intre imaginea cu ghiocelu si martisoru si realitatea cu gripa si migrenele...A nu se intelege din frumosu text ca as fi eu insami afectata de ...inamica astenie. Nuuu...In plus, nu mi-e frica, nu mi-e frica, nu mi-e frica de...bau-bau!

http://www.trilulilu.ro/hrista19aida/8149e8b1357c2f

CE PANA MEA!!!!

Ziua in care masinile dau din coada

Trebuie sa fac un pic de ordine in casa si nu am chef! Ce m-ar putea motiva? Hmm...letmisinc...Ceva muzica buna- gen Robbie Williams - Swing when you're winnin? As incerca daca dau si de telecomanda...Unde putea sa fie decat sub o cutie de pantofi? Logic. Gasit. Deschis muzica, numai ca pentru o alta optiune. Vonda Shepard. Bun asa. A venit chefu de trebi casnice? Well...nu prea. Vonda mi-a facut insa pofta de un ceai bun, asa cum stiu numa eu sa fac. Poate ceaiul sa ma moblizeze pentru procesu de curatenie, ordine si disciplina? Ceaiul se face...

"Johnathan, Tot asa te cheama? Imi dau seama astazi ca sunt atatea lucruri pe care nu le stiam si resping fara incetare nesfarsirea acestui hau care ma inconjoara de cand ai plecat. Atunci cand singuratatea imi intuneca zilele, priveam adesea cerul, iar apoi pamantul, cu impresia de nestavilit ca esti pe undeva, pe acolo. Si asa a fost de-a lungul ultimilor ani, numai ca nu ne puteam nici vedea, nici auzi." Am recitit bucata asta din "In alta viata". Si de aceasta data suna prea familiar si clar nu ma indeamna deloc spre responsabilitatea unui program de ordonat lucrusoarele prin casa.
Ceaiul e gata.

Probleme tehnice, aparem in curand!

Buna dimineata si bun gasit la ...bloguit! Umblam pe net minutele trecute, ceea ce, iata, execut cu drag si in continuare, si am observat ca a rasarit, sadit de cineva, evident, un topic pentru mine, pe antena3. ro. Acum, eu incerc sa ma descurc in hatisurile tehnicii si sa intru si eu pe felie, acolo...Sper sa reusesc in curand si ineficienta mea tehnica sa nu fie tratata drept...fudulie, asa cum se sugera pe undeva...In rest, frumos afara, si in aceasta dimineata, la 5, la mine in fata blocului, mai precis, intr-un copac, un grup vocal...instrumental de pasarele, executa arii, care ma purtau cu gandul la dormit in camp...Masina imi e la fel de murdara! Cineva inspirat ar putea scrie, cu un larg succes, chiar un roman, de noptiera...pe suprafata ei. De citit, citesc In alta viata de Marc Levy. Da, recunosc, ma apuc de ea inainte de nani si reusesc sa izbavesc doar cateva pagini pe seara. Pantofi nu mi-am mai luat zilele astea...Doar o rochie rosie, care mi-a alarmat prietenii, stie ei de ce...Lifturile vin la fel de greu. Febra musculara a mai disparut si rezistenta e in crestere notabila - de la 4 la 20 de minute, pe banda. Viata, ce mai!

Pe drumurile gandurilor

Iata, primavara a sosit...motiv de meditatie, de scufundare in lumea gandurilor, de analize profunde, de rataciri intelectuale...bla, bla, bla. Bla, bla, bla. Si bineinteles, bla, bla, bla. Se vede din text cata viata intelectuala am la oara asta! Deci, GOOOO NANI!!!

Vai, minunat! Sau despre sarbatori...

Ieri, in drum spre casa, pe Magheru, am inteles ca se apropie luna Martie. Si mi-am mai zis, MY GOD! DEJA??? Tarabele cu chestiutze colorate si lucioase au rasarit vanjoase pe trotuare, deci, ce minunat, iata, primavara a sosit! Destinul intregului an e, de fapt, intr-o legatura stransa cu aceste tarabe. Ele au o existenta aproape continua prin oras, pentru ca e mai mereu motiv de sarbatoare populara care trebuie marcata cu cate vreo chestie, care poate fi achizitionata, direct de pe taraba si care, nu-i asa, aduce lumina in viata partenerului de viata si demonstreaza, fara tagada, dragostea, aprecierea celui care ne e alaturi, pe drumul incurcat si uneori, plin de incercari, al vietii. Tarabele au asadar locul lor constant in viata noastra si pe principalele bulevarde ale orasului, diferite sunt doar obiectele expuse, diferentele fiind date, de motivul de sarbatoare...Asadar, iata, nu-i asa, martisoare in martie, globuletze si mosi in decembrie, iepurasi, creatii plushate de Paste, carlige, moatze, agatatoare in restul anului....Cu toate acestea, tendinta e spre uniformizare. Adica. Martisoarele sunt bune si de pus in pom, deci comerciantii le rebrenduiesc, eliminandu-le ata alb rosie, iepurasii au, mai nou o forma incerta, care tinde spre ren, pe ideea - ce nu se vine de Craciun, e redistribuit pe rafturi de Paste si tot asa...Pana la urma, totul tine de imaginatie, istoria poate fi rescrisa, deci, de ce nu un Mos Craciun cu sania trasa de iepuri, globuri incondeiate si chiar Mosi Craciuni, poate si ei incondeiati, agatati primavaratic in pieptzi...

One Chance

Am albumul lui Paul Potts! One Chance. E foarte frumos! Canta baiatul asta...ingereste!

Nessun Dorma

Sunt destul de organizata si asta presupune si ca imi pregatesc de seara hainele pe care urmeaza sa le port dimineata. Ma streseaza sa nu gasesc, cand ma trezesc, totul pregatit. In aceasta dimineata, m-am imbracat cu tinuta proiectata de seara si...ma pregateam sa ies din casa. Cand...am ajuns, nu stiu cum, cu mana in cana cu lapte! Si cana cu lapte a ajuns pe tinuta mea atat de atent compusa...Mda...Ce mai era de spus, decat de insfacat alte haine si de iesit in graba afara...Si afara...Mama! Era o luna! Cred ca si Dracula si-ar fi ros unghiile de emotie, la vazul ei...Cu Dracula sau fara, am ajuns si la serviciu, am prestat si acu sunt acasa si il ascult pentru a nu stiu cata oara pe Paul Pots, britanicul care a uimit o lume intreaga cu vocea lui. Un simplu vanzator de telefoane, lipsit de incredere si chiar inconstient de propria lui valoare! Este minunat! Mai, are o voce, ceva incredibil, ma face sa plang! Si cati oameni nu or fi pe lumea asta la fel de talentati, fara curajul sa isi arate talentul...si asta intr-o lume sufocata de non-valoare. Mda...m-am revoltat si vorbesc de parca mi-as fi scapat dimineata laptele pe haine... :))

Vizionare matinala

Rusii chiar stiu sa faca filme. Am fost uimita de un film pe care vroiam sa il scot urgent din DVD-player, cand, in primele secunde de rulare, am auzit limba grea in care se comunica cu publicu, in speta cu mine, eu, cea de la 8, in dimineata asta, imbracata in pijamale si inca adormita...Deci rusa, deci rusi. Filmul se numeste Day Watch. E un fel de Matrix rusesc. Pastreaza dimensiunea efectelor speciale la acelasi nivel, dar adauga un story si mai imbibat in filosofii, intr-o nota specific ruseasca, ma refer aici evident la genul lor adanc de literatura si film. Deci recomand cu muuulta caldura acest film, plus ca actorul din rolul principal are niste ochi tare frumosi. :))...nu ma puteam abtine...

INI MINI...

Ce greu e cateodata sa te urnesti din loc! Mai ales cand afara ninge, in casa e cald... Deci ce sa fac? Stau sa lenevesc sau ma duc la sala? Dupa o supa la plic, fierbinte in intimitatea sonora a folderului pe care il ascult inainte de somn, am hotarat sa....merg la sala!!! Iata, omul activ din mine a invins, deci viva la revolution si spor la gasit masina pe sub nameti! Da, nu venise primavara?

In excursie...in incinta

Sunt o invingatoare!!! Am gasit sediul RDS, din spatele blocului, de la mine! Si am platit netul si, iata, am din nou net acasa! A fost o aventura sa gasesc sediul RDS. Dar nu m-am lasat! EU am mers mai departe...si mai departe...Am mers cam o ora, pe stradute, prin spatele blocului, am ajuns la Casa Poporului, am trecut de Casa Poporului...Am intrebat multa lume, toata lumea auzise ca ar exista un sediu, dar nimeni nu stia unde e. Parca pornisem in cautarea pietrei filosofale. Devenise personal! Mi se parea incredibil, cum merg asa... de ceva timp si nu dau de nenorocita locatie. Dar, a fost frumos. Era caldutz afara, soare prietenos si am descoperit multa viata pe stradutele din spatele blocului. Magazine de alea vechi, aprozare, case darapanate, oameni simpli, curti, masini vechi, caini. O senzatie de aia de cartier cu multe povesti. Eram asa de entuziasmata cand am gasit casieria aia, ca nici nu mi-a mai pasat ca trecuse mai bine de o ora, ca femeia aia care imi lua banii era nitel neplacuta...Cine ar fi crezut ca e ceva de admirat, de vizitat, chiar si in spatele blocului?

Hai sa numaram nisipul!!!

Imi place foarte mult Florian Chilian. Canta un fel de…poeme muzicale. Si umor si sensibilitate. Jocuri de cuvinte atat de inspirate…Si o voce despre care mi-e greu sa spun ceva care sa o caracterizeze…Habar n-am ce as putea sa spun despre ea, doar ca imi place mult sa cant si eu, cand il ascult pe Chilian. Piesa 10, de exemplu, una din piesele mele de inima, e aproape diafana, transparenta, minunata. Muzica lui te face si sa visezi si sa iti amintesti…

Si bineinteles, hai sa la mare, sa fugim, sa-i fentam pe toti poetii, sa ne facem ca vaslim…

Vaaaaaaaaaaara!!!!!!!

Valuri, cald, soare la apus...Am mai spus parca de o mie de ori CA MI-E DOR DE VARA!!!!

Viata din parcare

Nu stii niciodata ce te asteapta, dupa ce cobori din masina, in parcare...De obicei, esti asaltat, nu de fani, ci de oamenii care "administreaza parcarea", acesti moguli ai locurilor de parcare, dupa care umblam ca nalucii. Si intr-un oras in care ai ucide pentru un loc de parcare, oamenii care iti usureaza gasirea lor, devin niste personaje destul de importante. Acum si oamenii astia de parcare sunt de doua categorii. Oficialii si undergroundzii. Oficialii sunt cei carora le dai bani si nu iti dau chitanta, undergroundzii sunt cei care iti dau chitanta...una falsa, evident. Ei, dar parcarea, e un loc in care mai ai parte si de altfel de momente...momente de viata. De exemplu, eu, ieri, mi-am aflat trecul si viitorul in parcarea de la mine, de la bloc. Da, greu de crezut, dar foarte adevarat! Cine ar fi crezut ca voi da, chiar in parcare, chiar de Pithia, probabil mai inchisa la culoare si cu un alt tip de tigara in coltul gurii? Si de curiozitate am stat si am ascultat. Normal ca nu o sa povestesc ce a zis, ca erau chestii grele, dezvaluiri socante! Un fel de OTV, in direct, in exclusivitate, socant, din parcare de la mine. Da nu era si Cioaca....

Parfumul si amintirile

Mi-e dor de vara! Sa fie cald! Sa ma bucur de hainutele subtiri si putine...de sandalute, de stat in iarba, de cer de ala albastru de te dor ochii, de nopti calde cu stele...hai ca m-a apucat talentu artistic si nu e cazul acum! Sa ne pastram realismul pentru ca afara e noapte rece si neplacuta si maine tot cu cizme si pulover o sa defilez. Iarna e insa buna de ceva, pana la urma. E buna de filme. Inlocuiesc iarba aia verde buna de tavalit, cu filme. Si am vazut Parfumul. Eram tare curioasa cum a fost ecranizata cartea, una ditre cele mai bune carti pe care le-am citit! O carte inedita prin abordare. In fapt, cel putin, dupa stiinta mea, singura carte pur olfactiva. Interesanta perspectiva - olfactivul "privit" ca element unic care individualizeaza, care personalizeaza. Filmul? Bunicel. Nu stiu cum mi s-ar fi parut, daca nu as fi citit mai intai cartea. Probabil mi s-ar fi parut genial. Faina cromatica imaginii si jocul actorului din rolul principal. Si evident, greu sa pui in imagini mirosuri... Mda...fain sa incerci sa traduci totul in mirosuri. E ca un joc. Sa incercam - Iarna miroase ca manusile mele inghetate, de pe cand aveam vreo 4 ani. Vara miroase a nisip de pe plaja cu broaste testoase din Fatye, internetul miroase ca difuzoarele la care ascultam Radio Romania Tineret cand eram mica, textul asta miroase ca rujul bunica-mii, cu care scriam pe hartie igienica o poezie, intr-o noapte in care ma chinuia talentul si nu mai aveam rabdare pana dimineata, cand as fi avut acces la pix si hartie.

Imi place sa gatesc!

Cand eram mica, abia asteptam sa raman singura acasa…Ma apucam de experimente culinare. Combinam dupa cum imi trecea prin cap tot ce gaseam prin frigider. Nu imi placea sa respect retete, pentru ca mi se parea ca trebuie sa fac mancare, asa cum scriam poezii…Cu muuulta imaginatie. Ce iesea…poeme postmoderniste, pe care, de multe ori nici eu nu le puteam manca. Bine, acum am avut si succese pe ramura, ca sa zic asa. Tin minte ca am facut niste bezele tare misto. Ideea e ca nu m-am lasat niciodata si am continuat sa gatesc. Cu timpul a inceput si sa imi iasa, motiv de mare mandrie. Imi place cand mancarea mea e apreciata si mancata cu placere. Una dintre maruntele bucurii ale vietii. Bineinteles ca prefer sa gatesc doar cand am chef…adica doar de placere. Daca e musai, nu mai are nici un farmec, prefer sa nu ma bag. Intre paranteze fie spus, scriu aceste randuri bucurandu-ma de aromele unei budinci cu branza, smochine si scortisoara care ma imbie din bucatarie. Si gatesc la orice ora imi vine. Daca am chef de ceva anume la 3 dimineata, nu ma pot linisti pana cand nu pun in practica, asta chiar daca trebuie sa ies la ora aia sa cumpar ingrediente…Si ca si in cazul altor lucruri din viata, gasesc placere in procesul de preparare, nu neaparat in rezultat. Adica imi place drumul pana la preparatul finit. De care prefer sa se bucure si altii. Si daca tot veni vorba de mine bucatarul si de bucuria altora, imi amintesc o faza care ma face si acum sa rad. Aveam vreo 12 ani, cred. Si am zis eu sa ii fac o surpriza bunicii mele, o super gospodina, care gatea preparate cu gusturi atat de bune, ca nu cred ca o sa le mai intalnesc decat in amintire…De exemplu, cel mai bun cozonac. Am zis sa ii pregatesc eu masa ei. Si am facut cartofi prajiti. O constanta a metodelor mele de gatit …condimentele…Imi plac mult, n-am ce face. Si atunci imi placeau. Si am pus ardei iute tocat pe cartofii aia si piper, ca pentru gustul meu. Mi-o amintesc si acum pe bunica-mea. Manca din cartofii aia si o vedeam ca nu mai poate, ca ia foc. Nu zicea nimic, manca din cartofii aia aprinsi si nu se plangea. Era prea fericita ca ii gatisem eu…




Foto…in cautare de ingrediente.

Sa mai zicem si noi ceva...

Bun. Adica foarte bun. Ca sa incep intr-o forma optimista. Motive de optimism ar fi suficiente. De departe, cel mai adevarat, e ca nu prea mai am febra musculara astazi. Dupa a doua saptamana de fitness, mai precis cate trei zile pe saptamana, in care muschii mei prea relaxati sunt solicitati asa cum nu banuiau ei ca vor fi, vreodata... Sunt foarte mandra de decizia mea de a ma apuca serios de fitness si recomand celor nehoratati sa incerce, pentru ca merita! Te simti altfel. Am ajuns sa beau si lapte! DA! Pentru cei care ma cunosc,e stiut faptul ca eu nu suportam lactatele, drept urmare, nu le consumam nici in caz de forta majora! Acum imi e pofta de lapte! Cica e normal, cand faci sport... Si e si sanatos. Si e si cald afara, si diseara merg la dans, si imi plac botinele mele albe cu toc frumos, si m-am convins in aceasta dimineata inca o data, ca nu imi place sa port camasi din satin la TV!!!!

Ce scrie omu cand se uita la filme....

Un film bun e ca o alternativa la propria viata. Sunt povesti cu parti din tine. Sunt calatorii…asa cum e totul…O calatorie, o serie de drumuri incurcate, mai grele mai usoare. Drumurile noastre. Suntem intr-o continua trecere…Prin vietile altora, prin viata noastra. Conteaza ce ramane din toate aceste calatorii. Oameni pe care nu ii vom uita niciodata, locuri, trairi…Ciresii din gradina scolii de langa casa bunicilor, un cires amar, unul dulce, o vacanta de vara in care citeam Magicianul, pe casa, la soare, cum ascultam Radio Romania Tineret la un difuzor improvizat, in pat, pana dimineata, cu teama sa nu ma prinda bunicii ca nu dorm, bunicul meu…cat de mult l-am iubit, o padure frumoasa in care nu mai aveam nevoie de nimic, pentru ca gasisem deja totul, o autostrada mediteraneana pe care spuneam DA! si nu puteam fi mai fericita , o noapte in care stateam in masina decapotata si ma ningea si nu mai era nimic, un drum lung pana in port la Braila, imbratisarea, sarutul si ochii aia atat de frumosi, o rochie verde…Calatorii si un fel de daruri pe care le pastrez pentru totdeauna.
__________________________________________________

Viata e o calatorie!
Cand ti-e prea greu sa mergi mai departe….lasi greutatea jos…te odihnesti si apoi…mergi mai departe!

Good bye Lenin…

Fiecare are libertatea sa isi faca propria realitate. Fiecare poate sa construiasca. E usor! E greu pana cand pornesti, pentru ca …te tine in loc mereu teama. Un gol in stomac, un blocaj care te opreste sa pui mana pe telefon si sa suni, spre exemplu. Asta chiar daca stii ca dupa telefonul ala, drumul pe care il vrei, incepe sa apara…Totul are o anumita desfasurare in exterior, dar tine de noi cum ajung lucrurile sa se desfasoare in interior. Asa cum spun de multe ori…in definitiv, e o chestiune de perceptie. Si daca nu esti stapan pe joc, ajungi sa fii personaj in jocul altcuiva. Oricum, intr-o masura mai mica sau mai mare, toti suntem personaje in jocul altcuiva. Trist e cand descoperi ca esti doar personaj. Mai trist e cand tu esti cel care isi asuma constient rolul de personaj…Dar si cand scapi de golul din stomac si iti lasi spectacolul sa inceapa…

THE men

Am revazut ieri A Bronx Tale, cu Robert de Niro, produs de Robert de Niro. Acum cateva zile am revazut si Casino...Am vazut si Stardust, produs tot de el...Imi place. Robert de Niro is my king of guy. Din punctul meu de vedere, e cel mai bun actor. Si este cel mai bun actor, pentru ca ii ies rolurile indiferent de tipologia lor. Si nu are limite cand vine vorba de tipologii...Le joaca pe toate la fel de natural. Si dur, si infantil, amuzant, foarte masculin....de-a dreptul adorabil. Iar barbatul de Niro, in Casino....Parca ar fi rodul imaginatiei mele concretizate...

Multumesc!

Sa stii ca am ascultat si eu Nirvana si....spre dimineata am ajuns si la Angela Similea. UN albastruuuuu infiiiniiiiiiiiiiiiiit!!!!!!!!!!!!!

Alo! Televiziunea! Ma doare in cur! Veniti sa filmati!

Unii oameni fug de camera de filmat ca de un atac nuclear! Ii vezi cum se schimonosesc atunci cand vad un microfon indreptat inspre ei, de parca s-ar trezi brusc la judecata de apoi. Cred ca in mintea lor e ca aparatul de filmat le fura spiritul, ca altfel nu s-ar putea explica teroarea! Si mai sunt unii oameni care ar fi in stare sa faca orice numai sa fie filmati. Isi baga degetele in ochi, fac tumbe, ranjesc, isi ridica fustele! Orice pentru un moment de celebritate! Din aceasta ultima categorie fac parte si cei mai multi dintre cei care suna la televiziune sa ceara echipe de filmare. Li se intampla lor ceva nespus de interesant, nemaivazut, ceva care trebuie urgent imortalizat, transformat in stire! Oameni care vor sa fie ei insisi ...o stire. Una mica...Pe la 2, in acesta noapte, suna telefonul in redactie. O voce panicata imi spune pe nerasuflate- "DOMNU ( nu mai sunt racita!!!!) reporter! O televiziune, va rog, in fata la Inter!" Ce era sa raspund? "In 3 minute. Pe ce nume?"

Despre lucrurile marunte

Iubire, Existenta, Timp, Spatiu...Frate, ce de-a teme serioase de discutie. Cat de importanti si ancorati in lumea noastra intelectuala parem de la inaltimea acestor teme de discutie. Pericolul e ca multi dintre noi raman spanzurati in temele astea si in viata de zi cu zi si ajung sa traiasca cu impresia ca in lucrurile inalte locuieste viata. DAR, cat din viata noastra inseamna lucruri marunte? De dimineata si pana...in cealalata dimineata si tot asa pana la ultima dimineata? Lucruri care ne umplu timpul si care ajung sa ne defineasca. Greu de crezut, de acceptat, ca ne definesc lucrurile marunte, dar cam asta e concluzia in momentul in care realizam cam cat la suta din traiul nostru cotidian e o adunatura de maruntisuri. Cu ce va ocupati viata? E simplu de aflat cam la ce nivel de maruntisuri va aflati. Excludeti timpul petrecut la serviciu si vedeti cu ce ramaneti. Aveti o zi libera rau, libera de tot. Nici o obligatie, nimic de facut. Cu ce o umpleti? Si lucrurile astea marunte sunt cele de care depinde linistea personala. Un om fara preocupari marunte, e un om periculos, pentru ca nu are liniste cand nu are de lucru, pentru ca nu isi gaseste locul cand nu e solicitat sa execute ceva. Ce faci cand nu ai ce face? Cand iti pui intrebarea asta, ramai surprins la ce concluzii poti ajunge. De exemplu, eu astazi, intr-o vizita la o doamna in varsta pe care nu am mai vizitat-o de mult, am dat de niste andrele, ca doamna impletea o vesta. Ei, ideea e ca am luat andrelele si am inceput sa impletesc! Un lucru marunt, pe care nu l-am mai facut din clasa a 5-a, cred. A fost foarte relaxant! Cine stie, poate ca voi incerca si eu o vesta, ceva...

Doctrina minciunilor

De ce poate simti cineva nevoia sa minta? Bineinteles ca intrebarea mea pare una dintre cele mai mari infantilisme posibile. Mai ales daca vorbim despre un politician, in cazul caruia minciuna pare un fel de virtute. Joi, inceput de ianuarie. Marea zapada. Am plecat la serviciu la 5 dimineata. Era nebunie afara. Ningea, viscolea, abia mi-am gasit masina sub nameti, am curatat-o si m-am incumetat la drum. A fost, cred, cea mai grea experienta din viata mea scurta, ce-i drept, de sofer. Cred ca am facut la ora aia, 30 de minute din Unirii pana in Baneasa. Nu pot sa explic cam cum se comporta masina. Aveam control asupra ei, cat ai asupra unei sanii pe alunecus. Tare m-am bucurat cand am ajuns la serviciu, numai ca de abia in spatele Antenei am dat de greul cel greu. Unde sa parchez, m-am blocat in zapada, am tras de masina de aveam impresia ca o sa crape motorul. Am izbutit intr-un final. In redactie era nebunie, telefoanele sunau permanent. Oameni din capitala uluiti de ce se intampla pe strazile Bucurestiului, cum ninge de rupe si masinile de deszapezire nu apar sa curete...In jurnalul de 9 l-am avut la telefon pe insusi Adrian Videanu. Primarul general! Aveam multe curiozitati. Cum Dumnezeu de interventia echipajelor de deszapezire, vreo 400 dupa cum glasuia primarul, nu se vedea nicaieri, nici macar pe marile bulevarde. Domnul primar parea foarte implicat, stia care e situatia, imi dadea explicatii. L-am intrebat daca a iesit el insusi prin Bucuresti. A zis ca DA. Se circula greu, dar asta e, se intevine. Nu a condus el masina, ca are sofer. Domnul primar era impacat! Vazuse situatia pe teren si ne putea povesti cum stau exact lucrurile pe teren. Isi facuse datoria de edil fruntas! Marmota invelea ciocolata in folie si Videanu deszapezea nisipurile din Dubai...