Doua forme de a fi care nu prea pot coexista. De cele mai multe ori, scrisul e un fel de inlocuitor de viata. Acolo unde nu e nimic, scrisul poate croseta viata. Mai mult decat atat, cand e sa fie sa traiesti, scrisul pare o dublura falsa. Cele mai adevarate texte, mai vii...le-am scris cand traiam cel mai putin. Si viata apare , cand esti cel mai baricadat in lumea din cuvinte scrise. Te ia prin surprindere, iti mototoleste toata izolarea si te arunca pur si simplu intr-o furtuna de real care nu te mai lasa sa scrii. Fugi de viata pe care nu o mai ai, in bratele atat de calde si mereu dornice de imbratisari ale scrisului, dar, esti impins brutal din stransoarea virtual iubitoare, in adevaratele atingeri. Ajungi la scris cand e prea dureros sa mai privesti drept in ochi atatea zile fara rost si scrisul te primeste mereu, fara sa te certe pentru ratacirea in viata. Dar e un partener pe care in fapt nu ti-l doresti niciodata, dar fata de care mimezi iubirea absoluta. Sau poate ca o si traiesti....livresc. Dar, Doamne, cat de frumoasa poate fi viata! Si e pentru prima data cand spun si constientizez cu adevarat lucrul asta!
