FOOOOARTE BUUUN!!!!

Cat de penibile pot fi unele reclame? Sa ne aplecam :) asupra celor la iaurt. E ca si cum toata viata ar depinde de consumul corect si regulat, mai ales regulat, de iaurt! Potrivit acestor scenarii, oriunde te-ai uita, cu oricine te-ai intalni, la orice ora, enervanta cutie de iaurt trebuie sa fie pe undeva. Mamele nu ies in parc fara cutia de iaurt dupa ele, cum ajung in parc se si aseaza pe banca sa le haleasca, alaturi de prietenele lor venite in parc, evident, ati ghicit, tot pentru ca, nu-i asa, e o zi asa de frumoasa de mancat iaurt...Si asta over and over again, ca in ziua cartitei. Apoi apare copilul, care nici nu are chef sa se joace, sa alerge sa se catere pe undeva, sa isi rupa sau macar murdareasca pantalonasii... Nuuuu, el vrea cu toata fiinta lui mica sa manance iaurt! E ca si cum cutia de iaurt ar fi o prelungire fireasca a mainii stangi sau drepte.... Ori a fost proiectat asa, ori i-a fost montata la cateva secunde dupa nastere. Apare si tata, la costum, cum altfel decat savurandu-si iaurtul. E luminos, bine dispus, numai un zambet. Doar perspectiva de a-si fi pierdut iaurtul i-ar nenoroci echilibrul interior si i-ar ravasi iremediabil tinuta impecabila! Dar, nu, nu a pierdut iaurtul. Cutia e acolo, undeva la jumatatea distantei dintre mana dreapta si gura. Si toata lumea zambeste!
Dar daca toate zambetele astea intinse pana la durere pe fetzele bautorilor fanatici de iaurt, or fi vreo reactie la melamina? :))