luni, 19 octombrie 2009

Pe altarul modei

Toamna...vreme oribila! Cat de greu mi-a fost sa ies astazi din casa!!! UFF!! Urat! Urat! Plus ca am mai si racit...din cauza de moda! DAA!!! Toamna merge mana in mana cu moda...La fel ca si alt anotimp..:) Cu alte cuvinte, sunt trup si suflet alaturi de noile aparitii de prin magazine. Nebunia si obsesia momentului...tricotajele!! Da! Tricotajele! Daca anul trecut, pe vremea asta, obsesia si nebunia era completarea colectiei de pantofi, cizme....acum as achizitiona tot ce e cardinal, pulover, rochie...toate tricotate, evident! Si oferta a atat de bogata! Vineri, ma bucuram de o zi libera printr-un periplu relaxat si relaxant pe la magazine...Tinuta, lejera - colanti, cizme, rochie tricotata. Afara, frig teribil plus ploaie. Rochia cu guler mare, pe umeri, lasand dezgolit gatul in intregimea lui...Un fular, esarfa ar fi fost o solutie practica, doar ca nu se potrivea cu genul de guler. Asadar frig, gat gol...raceala!!! Mda..Regrete eterne cu tantum verde si mult ceai! Dar o nenorocita de raceala nu e un capat de...ata tricotata! Cate si mai cate pulovere si fuste si rochii si bolerouri sunt in dulap si asteapta sa fie combinate si purtate si completate cu noi achizitii!

miercuri, 16 septembrie 2009

Am intrat si eu pe Facebook! Tot primeam invitatii si m-am gandit ca trebuie sa vad despre ce e vorba. E chiar haios! Va astept si acolo...:)

miercuri, 26 august 2009

Gratar cu peripetii

De cateva zile ma gandeam cu muult interes la o iesire la gratar. Si pentru ca in ultima perioada am fost la serviciu in weekenduri, am planificat gratarul pentru o zi de marti...adica ieri. Si am plecat spre o padure cat mai apropiata, pentru ca pana am strans totul am reusit sa iesim din casa dupa ora 19. Ne-am gandit ca cea mai buna locatie ar fi padurea Cernica, in ideea ca e aproape si ca nu avea cum sa fie aglomerata zona, pentru ca e greu de crezut ca romanul iubitor de gratar, isi paraseste cuibul in zi de marti. Amintirile mele despre zona nu erau prea incurajatoare, pentru ca ultima data cand am ajuns acolo, la un restraurant, ma izbise inca de la distanta fumul gros de gratar, amestecat cu miros de gunoaie, atent colectionate de romani si sunet unduitor de manea....dar fiind marti, ma gandeam ca vom gasi liste si pace si natura nesufocata de deseurile "uitate" peste tot de gratararii de frunte ai natiunii.
Foarte gresita presupunerea mea! Foarte! Da, era liniste si pace...Dar ce mizerie!!! Chiar nimeni nu vede ce e acolo? E revoltator, pur si simplu. In loc sa te poti bucura de verdele zonei, de lacul de acolo, dai de munti de gunoaie urat mirositoare! Si mai e si un afis la intrare, partial rupt, care te "avertizeaza" ca ai intrat intr-o zona de AGREMENT!! Agrement?!!? Pentru cine? Sau o fi vreo noua metoda de relaxare, brevetara de mioritici sa te intinzi pe gunoaie si sa le admiri si adulmeci? Spectacolul mizeriei! Spectacol comptetat si de un alt episod pe care am avut "placea" sa il descoperim. In niste boscheti, printre gunoaie, langa lac, un domn ii facea poze, evident artistic de sexi, unei "doamne" in chiloti roz!!! Nu ne venea sa credem!!! Sau poate o fi "studio foto-pitzipoanca" acolo si e gresit afisul de la intrare care anunta zona de agrement? Sau asta e genul de agrement...agreat in zona..
Am parasit zona si pentru ca se intuneca si gratarul trebuia facut, am gasit o mica padurice, destul de dubioasa, in care gratarul in doi, pe inserate parea un fel de sport extrem! Adica un fel de gratar cu multa adrenalina. Norocul e ca starea de bine vine din interior, asa ca pentru noi a fost o seara reusita! In rest, traiasca Romania si locuitorii ei "iubitori" de natura!

Fara nici o legatura...:), mi-am amintit brusc de padurile impecabile din Austria.

luni, 27 iulie 2009

Dintr-un castel


De oriunde ai veni si oriunde te-ai duce, pastrezi si aduni. Amintiri si senzatiii, cam tot ceea ce iti compune propria persoana, ca un mare puzzle in continua constructie, care isi mentine totusi un miez al sau, mereu acelasi, de nedesfacut si poate ca si greu de descifrat...


HANS ZIMMER - CHEVALIERS DE SANGREAL
Asculta mai multe audio Muzica

vineri, 17 iulie 2009

Dupa concediu



Am revenit de cateva zile din concediu, dar inca sunt cu gandurile departe, prin locurile superbe pe unde am fost. Am facut in total cam 5 mii de kilometri - Austria, Germania, Ungaria, Delta...un concediu perfect in care am facut mai de toate...Voi posta si aici cateva fotografii si ganduri despre locurile in care am fost. Clar mai multe fotografii o sa posteze, in curand, domnul meu aici - www.alexmazilu.ro.

duminică, 10 mai 2009

Razboiul pentru ananas

Recunosc! Imi place sa merg la cumparaturi, sa ma plimb printre rafturi, sa aleg, sa adun in cosul de cumparaturi toate acele produse atat de necesare prin gospodarie. E clar o activiatate, mai mult decat utila, relaxanta. Si cum umblam prin Carrefour, am ajuns si la raionul cu fructe, de unde imi doream sa achizitionez ananans. Oferta prezenta doua optiuni- la kilogram, unele fructe de ananas foarte mari si...la bucata, fructe medii, la vreo 50 de mii bucata. Bun. Am decis sa iau doua dintre cele medii. Pe cartonasul de sus era precizat clar ca produsul se vinde la bucata, deci excludeam etapa cu cantarul. Mult mai grijuliu si inspirat decat mine, prietenul meu s-a dus totusi la "departamentul de cantarit" si i s-a spus ca nu e cazul ca fructele sa fie supuse procedurii de cantarit. Deci era foarte clar.
La casa insa, toata relaxarea si lumina interioara, generate de sesiunea de cumparaturi, s-au dus la dracu, scurt. Doamna de la butoane, mirata si intrigata, ne-a pus in vedere ca, nici vorba de ananas, daca nu e cantarit. A urmat dialogul absurdului, interval in care starea mea de enervare atinsese culmi nebanuite:
- Doamna, asta nu se cantareste, ca e la bucata! - eu
- Noi nu avem ananas la bucata, poate avocado! - doamna de la butoane
- Pai, credeti ca nu vedem bine?? Aveti, ca de acolo am luat! - eu
Doamna, in continuare, de neclintit. Se consulta cu o colega, care confirma ca exista la raion, ananas la bucata. Reactia doamnei este geniala - pai, da! Poate ca avem la bucata, dar mic..si arata asa, cam dimensiunile unei prune...Vine alta colega, care ia ananasul sa il confrunte cu realitatea de la raion. Au urmat vreo zece minute de asteptate...si iar asteptare, coada de la casa era tot mai mare si mai agitata...Colega cu ananasul nu a mai venit...Oricat de pornita as fi fost, am renuntat. In definitiv, cei de la Carrefour faceau tot posibilul sa ma alunge, sa imi ia produsele si sa se asigure ca nu o sa mai calc pe acolo! Daca imi trebuie sa le fac vanzare, cam asta merit! O fi noua strategie de marketing, pentru vremuri de criza...

vineri, 8 mai 2009

Badaranul rafinat

Da! Exista! Si poate fi intalnit in trafic! E dovada vie a faptului ca si badarania are nuante, si...mai mult, ca badarania evolueaza si se rafineaza, atingand forme greu de imaginat si anticipat. Am observat un ins din aceasta categorie, in trafic, la un stop. Cum se manifesta specimenul? Aici intervine rafinamentul. Un badaran brut, adica necioplit, adica neslefuit, adica nerafinat, arunca, din masina, pe geam, ca badaranul...diverse chestii, care nu ii mai sunt de folos prin habitat. Ei, badaranul rafinat actioneaza altfel, intr-un mod de-a dreptul inedit. Atentie! Individul se afla in masina din fata mea si, la un moment dat, a scos o mana cu o bucata servetel mototolit, pe geam si...ma asteptam, evident, sa il arunce pe jos. Ei bine, SOC, nu l-a aruncat pe jos!!!!! L-a pus delicat, pe capota masinii!!! Cand automobilul a fost pus in miscare, servetelul stinger a fost luat de vant si purtat departe de proprietar, intr-o minunata calatorie printre celelalte mizerii ale orasului.

miercuri, 6 mai 2009

Buna seara!

Am tras chiulul rau de tot si imi cer scuze! Totul s-a desfasurat in parametri normali..:), evident inafara de prezenta pe blog...
Mi-am petrecut cam toata copilaria in fascinatia scrisului. Eram absolut dependenta de scris. Am inceput sa scriu poezii chiar cu un an inainte de a merge la scoala ( bunica mea se ingrijise sa ma invete sa scriu si sa citesc de pe la 5 ani..) Cenacluri literare, tabere de creatie, reviste de profil, volume colective...au fost preocupari serioase pana am intrat la facultate. Intratul la facultate a insemnat si mutatul in Bucuresti, dar si mutatul din presa locala, in presa centrala. Cineva imi zicea, in clasa a 11-a, intr-o tabara, ca o sa ma las repede de scris, absorbita de un monstru care nu are mila de nimeni - presa, deci profesia...Nici ca imi venea sa cred ca e posibil. Scriam atat de mult, ca ma trezeam si noaptea sa imi notez constiincioasa ideile...Ei, previziunea acelui coleg de tabara s-a cam implinit...Si pe blog mi-a fost greu sa scriu si nu neaparat din lipsa de timp...ci din lipsa de altceva. Poate acel ceva de care eram prea-plina atunci. Dar cheful sau lipsa de chef sunt, foarte clar, contextuale si periodice( asta pentru o nota optimista...)

marți, 24 martie 2009

Drumuri de primavara





Dintr-un weekend superb!

marți, 17 martie 2009

Din trecut

Mi-am amintit ca pe vremuri scriam destul de mult...Poezie, dramaturgie..Si am decis sa pun aici o piesa de teatru, pe care am scris-o prin 2001, care a aparut in Convorbiri literare prin 2002.

FORMÃ DE VIATÃ CU 4 TABLOURI SI 4 ACTE





Mãdãlina PUSCALAU




Personaje:
Herma – 24 ani, femeie (?)
Vocea Gamei – mama Hermei, 24 ani (la rugãmintea sa, numele nu-i va fi niciodatã rostit în piesã)
Grup compact de copii-cãrãbusi
Autoarea – la început fãrã chip, dar pe parcurs îsi definitiveazã trãsãturile, semãnînd pînã la identificare cu Herma
Un spectator – ca orice altul
Luministul – deghizat în Sunetist
Vocea tunelului – de carne tocatã

Tabloul I
Actul I: Certificat de nastere

Respiratia îsi continua jocul de-a “du-te-vino” prin tunelul înalt cu pereti laterali construiti din usi pulsînde. în patul cu ramã de icoanã, agãtat vertical de clanta unei usi uriase, Herma era atîrnatã de labele picioarelor bãtute în cuie. Asemeni tuturor femeilor însãrcinate, Herma stãtea cu capul în jos pentru a-i sugera copilului directia de nastere si din pãrul lung si negru – care-i atîrna pînã mai jos de ramã – îsi croseta marsupiul.
Face vocalize (exercitiu de dictie): Bzzliouu uuouoiolozssssandnowtodaysne wswithbzzsssszsbb isubzzstasera scotter
amounconcertodinmuzicasimfonicadocomeralionuioulionzzzlasi
tuationedenotretrezzsbzsliouzssdans zzgzsgzs
Leuropeannounoutionjsgsgsgszzliouz.
Cu evlavie: Si Gregor Samsa jertfindu-se pentru mîntuirea noastrã ne-a învãtat sã nastem pe gurã (pauzã). Oh, mamã, te voi naste cel mai melodios copil!
Face vocalize:
chiel’autorediquestolavorodramaticazzbzszmonunmolllllouzzssglgibouglionmizzs tmoreorlesspossibleforonourzzztaazzt.
în curînd mi se terminã stagiul de orfanã.
Cu entuziasm: îmi voi naste mama în marsupiu si voi învãta de la ea cum sã mã desprind din marsupiul fiicei mele.
Mai încet: Pe ea am eliberat-o, am instruit-o, am învãtat-o dupã legea veche: “Zãcea, întins pe spinarea sa tare, prinsã într-o carapace si îsi vedea, dacã îsi ridica putin capul, pîntecele bombat...”.
Extaziatã: Acum e timpul sã fiu eu fiica...
Face vocalize: Zzzitioniontioniouulililiuzummicerioisquazzdommanissssboni
Continuã sã croseteze. Vocalizele si exercitiile de dictie trebuie sã le realizeze cu gura larg deschisã.
Peretii începurã sã zvîcneascã nervos (impresia de pulsatie poate fi datã prin închiderea si deschiderea succesivã a usilor) acompaniind sunetele eliberate din Herma. Gîndul ruperii de marsupiu îi dãdea femeii convulsii nervoase. Se simtea ca si cum i s-ar fi permis sã-l îmbrãtiseze pe Samsazeu. Pîndea momentele în care peretii îsi linisteau vibratiile si îsi bãga privirea în marsupiu. Atunci vocea îi era susotitã si prindea un ciripit intim.

Tabloul II
Actul 2: Certificat de identitate

Aceeasi respiratie internã. Herma rãstignitã, în continuare, cu capul în jos. în scenã apare Autoarea, care se apropie de public si începe sã recite. Cuvintele Autoarei trebuie sã fie mimate si de Herma cu miscãri teatrale, ale fetei.
“Eu cea din tavan cu glezna mîinii
înfãsuratã în insomnie
cercetez sau îmi vînd mie,
celei din pat
cu rîsul muscat de mãr
ata si acul
din coborîrea celeilalte
îmi cîrpesc un prezent”.
Autoarea se retrage. în timp ce mimeazã,. Herma va fi luminatã de un reflector puternic. în finalul “recitalului”, se stinge.
întunericul apus peste Herma o îmbrîncise într-un halucinant abis prin care îsi cautã ultimele vocalize:
– Psssszsssssuuuuuiouoiuoiuszbiioulsrtuiiii (dublate de bruiaje radiofonice autentice)
Aplauze. Vocea Hermei se distorsioneazã. Se aprinde lumina, o luminã stridentã ca o idee izbitã în zid. Usile se deschid simultan.
Si cînd vocea Hermei, chinuitã de zbaterea în corp, nu-si mai gãsea iesirea, copii cãrãbusi apãrurã prin zeci de contururi de usi intonîndu-si aplauzele într-un mars al initierii. în mijlocul cercurilor de muzicã fosnitoare emisã prin piciorutele lor coborî Metamorfoza – Biblia nasterii pe gurã (Cartea de dimensiuni impresionabile va fi pozitionatã în scenã cu copertele spre public, astfel încît sã se vadã scris cu litere – Metamorfoza). în tot acest timp, Herma se zbãtea cu gura larg deschisã, scotînd vocalize.
Lumina se stinge
O voce puternicã, de carne, strãbãtu înaltul tunel pulsînd:
– Nasterea a reu... întrerupere bruscã. Derulare inversã. Lumina reaprinsã, si se revine la momentul în care copii-cãrãbusi se joacã în jurul Metamorfozei.
Apare Autoarea:
“Dezbracã-mã de jocul în piatrã
Coboarã-mi din cuie forma
Apasã-mi pe clanta ochilor
Sã pot demonta întunericul în cuvinte
Sã sugrum fluxul si refluxul
Plimbãrii pe sunet
Sã mã desfac din pelicula cinematograficã
Mi-ar mai fi atunci semnele tortura de alb?
Autoarea dispare, se stinge din nou lumina.
O voce puternicã de carne strãbãtu înaltul tunel pulsînd:
– Nasterea a reusit. Copii-cãrãbusi, felicitãri! Duceti-vã sã vã luati aripile! Copiii-cãrãbusi dispãrurã deschizînd usile simultan ca o întelegere, ca un contract semnat între ochiul stîng si ochiul drept, înainte de a se hotãrî sã alipeascã.

Tabloul III
Actul 3: Certificat de cãsãtorie
Alura tunelului trebuie sã fie aceea de usurare: respiratie mai lentã, deschiderea si închiderea usilor la intervale de timp mai mari. Herma cu marsupiul urias – extensie a capului sãu, continuã sã stea rãstignitã. Intrigatã:
– Si cum ar trebui sã fiu în Actul III?
Din întunecimea unei usi apãru Fiinta, împovãratã de o pancartã uriasã pe care o carã în spate, ca si cum trotuarul i-ar fi sãrit în brate pietonului.
Autoarea tine pancarta în fata Hermei, care citeste:
– “Alura tunelului, bla, bla, bla. A! aici “Herma, cu marsupiulurias – extensie a capului sãu”... (pipãindu-si marsupiul) Asta, da! continuã sã stea rãstignitã.
Autoarea pleacã.
– Ce? Atît! pînã cînd sã mai stea rãstignitã? (mai încet) Pînã la infinit, te pomenesti!
Cu evlavie: – O, tu, Gregor Samsa, cum ti-as putea urma povata? Tu, Atotputernicule, stãteai sub pat. Eu, dupã cum se vede... Tu îti purtai nasterile în interior. Eu, dupã cum se vede... Poate, mama...
Zgomot asurzitor de bruiaj radiofonic. Lumina se stinge. Cînd se va aprinde lumina, o datã cu încetarea bruiajului, Herma trebuie sã parã mai eliberatã.
Apare Autoarea:
“Omul nenãscut îsi carã umbra
în chingile golului:
Urmele sale se scufundã
în coala vietii
se unesc apoi,
îl încaltã cu pasi...
Nu e nefericit. E nefericire.
Autoarea rãmîne în scenã. Se asazã lîngã patul Hermei si va continua sã scrie pînã la sfîrsitul piesei.
Herma: Si am nãscut. Picioarele încep sã-mi ignore cuiele pentru cã luminile pîlpîie în brad doar pînã cînd (se adreseazã publicului) doar pînã cînd... doar ati auzit ce-a zis mama!
Bruiajul radiofonic reîncepe. Se stinge lumina. Cînd se va reaprinde, o datã cu încetarea bruiajului, Herma trebuie sã parã mai eliberatã.
Herma: Dacã v-as spune cã toti copacii existã doar pentru ca noi, oamenii, slujitori ai lui Samsazeu, sã întelegem ce înseamnã frãgezimile ierbii (rîde).
Se aude o voce în salã.
Spectatorul: Doamna Autoare!
Autoarea se opreste din scris; simultan cu încetarea scrisului, Herma încremeneste. Spectatorul si Autoarea discutã într-un colt al scenei. Spectatorul gesticuleazã mult. Dupã ce se despart, Autoarea face semne disperate spre coltul opus al scenei. De acolo, apare Luministul. Autoarea îi susoteste ceva la ureche. Acesta dã semne cã întelege si pleacã. Autoarea se apropie de spectatori:
– Mã scuzati!
Se duce la locul sãu, lîngã patul Hermei si se apucã de scris, ceea ce determinã resurectia Hermei care continuã sã rîdã de unde a rãmas:
Herma: Ha, ha, bzzbzss! Frãgezimea ierbii!!
Bruiajul reîncepe, dar lumina rãmîne aprinsã, filtrînd cuvintele.
Herma: A, mama! Le ziceam si lor cum e iarba cã poate mai desprind vreo cîtiva de marsupii.
Explicativã: E bine, mama? Doar nu sîntem familia pe care Samsazeu o asteaptã la “Judecata de apoi”, de dupã “Actul III”!
Si lumina, tinutã cu greu în frîu, întinsã pînã la maximum pe scripetii din colturile superioare ale scenei, filtrase în momentul acela ceea ce toate respiratiile uitate pe scaunele din salã urmau sã povesteascã generatiilor urmãtoare de marsupii – Vocea mamei.
Vocea mamei fu zãritã pentru o secundã iesind din marsupiu si intrînd în gura Hermei.
Herma: Ce e dincolo de marsupiu?
Lumina se stinge cu un zgomot puternic de apã care rupe nervoasã, învolburatã, barajul..

Tabloul IV
Actul 4: Certificat de deces
Undeva dincolo sau dincoace de marsupiu.
în fata uriasei Metamorfoze asezate cu paginile spre public si deci cu copertele spre culise, o marionetã – Herma, trasã în sforile Autoarei – pãpusar care stã deasupra cãrtii si are atasate aripi de umeri.
Autoarea:
“Cãram cu schimbul cuvintele la gurã,
Dar una dintre noi s-a ascuns
în cealaltã,
Atunci m-am scris constiincioasã
pe carapace
(cu mîini pe care le compun ocazional)
Si-am ascultat-o prin aripa dreaptã.
Mã învãta din-nãuntru sã-mi desfac
plastilina de pe oase”
Gura Hermei se miscã, în timp ce Autoarea recitã, dar nu se aude nimic. începe bruiajul. Autoarea lasã sforile sã-i cadã din mînã, coboarã din spatele Cãrtii pe scenã, se apropie de Carte, scoate un pix din gurã si scrie: “lipsitã de viatã, Herma zãcea...” se opreste, îsi bagã pixul în gurã, o trage pe Herma în spatele Curtii unde va zãbovi cîteva secunde, iese, închide Cartea, moment în care bruiajul înceteazã. (Autoarea trebuie sã parã foarte calculatã, tacticoasã chiar, ca o gospodinã veritabilã la curãtenia generalã), se opreste în fata publicului, face o reverentã, douã tumbe si coboarã în salã.
Se asazã pe un scaun, peste spectator:
Autoarea: Mã scuzati! si se confundã cu el.
Piesa nu mai începe, ci se deruleazã invers; personajele îsi aruncã
rolurile de la unul la altul.

(Prima punere în scenã, în 2001, în “Teatrul Unei Imaginatii”)

joi, 5 martie 2009

Dor de duca!!!


Imi place sa calatoresc! Daca ar fi dupa mine, as fi intr-o plimbare continua...Iar dorul de duca e din ce in ce mai prezent! Cum vad un pic de soare, cum ma gandesc la senzatia de...drum. :)) Saptamana trecuta am fost la Cozia, la Sibiu... Ca doar a venit primavara si nici masina nu mai are rabdare sa colinde doar strazile Bucurestiului!




Alex - Doar ea
Asculta mai multe audio Muzica »

Frumos mesaj are piesa asta! Ne cam place...:))

miercuri, 4 februarie 2009

E cool sa fii prost

Daca nu ati sesizat aspectul asta, va recomand doar sa dati drumul la televizor. Lista de emisiuni in care prostul e invitat de onoare, admirat, pus sa faca ce stie, aplaudat, e destul de lunga si inteleg ca strategia e aducatoare de rating.
Cu alte cuvinte, televiziunea a intrat in alta era. Acum ceva ani, erau la moda talk-show-urile, in care se dezbateau ore in sir subiecte de...interes national, anchete, dezvaluiri...Publicul s-a plictisit si televiziunile, au optat, o perioada, pentru ideea de a livra informatie cat mai direct, fara prea multe comentarii in plus. Pentru ca formatul talk-show devenise plicticos. Ei acum, suntem martorii unui reviliment al datului cu parerea. Numai ca acum, parca sunt mai dezirabile subiectele usurele, impopotionate cu chiloti rosii si analfabetism. E cool sa aducem prostii la televizor si sa ne radem de ei, nu?



Voltaj - Dematurizarea
Asculta mai multe audio Muzica »

luni, 19 ianuarie 2009

Am revenit



Deocamdata, in varianta foto...:)