Razboiul pentru ananas

Recunosc! Imi place sa merg la cumparaturi, sa ma plimb printre rafturi, sa aleg, sa adun in cosul de cumparaturi toate acele produse atat de necesare prin gospodarie. E clar o activiatate, mai mult decat utila, relaxanta. Si cum umblam prin Carrefour, am ajuns si la raionul cu fructe, de unde imi doream sa achizitionez ananans. Oferta prezenta doua optiuni- la kilogram, unele fructe de ananas foarte mari si...la bucata, fructe medii, la vreo 50 de mii bucata. Bun. Am decis sa iau doua dintre cele medii. Pe cartonasul de sus era precizat clar ca produsul se vinde la bucata, deci excludeam etapa cu cantarul. Mult mai grijuliu si inspirat decat mine, prietenul meu s-a dus totusi la "departamentul de cantarit" si i s-a spus ca nu e cazul ca fructele sa fie supuse procedurii de cantarit. Deci era foarte clar.
La casa insa, toata relaxarea si lumina interioara, generate de sesiunea de cumparaturi, s-au dus la dracu, scurt. Doamna de la butoane, mirata si intrigata, ne-a pus in vedere ca, nici vorba de ananas, daca nu e cantarit. A urmat dialogul absurdului, interval in care starea mea de enervare atinsese culmi nebanuite:
- Doamna, asta nu se cantareste, ca e la bucata! - eu
- Noi nu avem ananas la bucata, poate avocado! - doamna de la butoane
- Pai, credeti ca nu vedem bine?? Aveti, ca de acolo am luat! - eu
Doamna, in continuare, de neclintit. Se consulta cu o colega, care confirma ca exista la raion, ananas la bucata. Reactia doamnei este geniala - pai, da! Poate ca avem la bucata, dar mic..si arata asa, cam dimensiunile unei prune...Vine alta colega, care ia ananasul sa il confrunte cu realitatea de la raion. Au urmat vreo zece minute de asteptate...si iar asteptare, coada de la casa era tot mai mare si mai agitata...Colega cu ananasul nu a mai venit...Oricat de pornita as fi fost, am renuntat. In definitiv, cei de la Carrefour faceau tot posibilul sa ma alunge, sa imi ia produsele si sa se asigure ca nu o sa mai calc pe acolo! Daca imi trebuie sa le fac vanzare, cam asta merit! O fi noua strategie de marketing, pentru vremuri de criza...

Badaranul rafinat

Da! Exista! Si poate fi intalnit in trafic! E dovada vie a faptului ca si badarania are nuante, si...mai mult, ca badarania evolueaza si se rafineaza, atingand forme greu de imaginat si anticipat. Am observat un ins din aceasta categorie, in trafic, la un stop. Cum se manifesta specimenul? Aici intervine rafinamentul. Un badaran brut, adica necioplit, adica neslefuit, adica nerafinat, arunca, din masina, pe geam, ca badaranul...diverse chestii, care nu ii mai sunt de folos prin habitat. Ei, badaranul rafinat actioneaza altfel, intr-un mod de-a dreptul inedit. Atentie! Individul se afla in masina din fata mea si, la un moment dat, a scos o mana cu o bucata servetel mototolit, pe geam si...ma asteptam, evident, sa il arunce pe jos. Ei bine, SOC, nu l-a aruncat pe jos!!!!! L-a pus delicat, pe capota masinii!!! Cand automobilul a fost pus in miscare, servetelul stinger a fost luat de vant si purtat departe de proprietar, intr-o minunata calatorie printre celelalte mizerii ale orasului.

Buna seara!

Am tras chiulul rau de tot si imi cer scuze! Totul s-a desfasurat in parametri normali..:), evident inafara de prezenta pe blog...
Mi-am petrecut cam toata copilaria in fascinatia scrisului. Eram absolut dependenta de scris. Am inceput sa scriu poezii chiar cu un an inainte de a merge la scoala ( bunica mea se ingrijise sa ma invete sa scriu si sa citesc de pe la 5 ani..) Cenacluri literare, tabere de creatie, reviste de profil, volume colective...au fost preocupari serioase pana am intrat la facultate. Intratul la facultate a insemnat si mutatul in Bucuresti, dar si mutatul din presa locala, in presa centrala. Cineva imi zicea, in clasa a 11-a, intr-o tabara, ca o sa ma las repede de scris, absorbita de un monstru care nu are mila de nimeni - presa, deci profesia...Nici ca imi venea sa cred ca e posibil. Scriam atat de mult, ca ma trezeam si noaptea sa imi notez constiincioasa ideile...Ei, previziunea acelui coleg de tabara s-a cam implinit...Si pe blog mi-a fost greu sa scriu si nu neaparat din lipsa de timp...ci din lipsa de altceva. Poate acel ceva de care eram prea-plina atunci. Dar cheful sau lipsa de chef sunt, foarte clar, contextuale si periodice( asta pentru o nota optimista...)