M-a pus pe ganduri faza asta cu anotimpurile...Adica acum stau pe ganduri. Si nici nu-mi dau seama daca e o pozitie confortabila. Da, daca nu e si simt ca e, poate e din cauza de Madeline Peyroux - Half the perfect world. Care sa fie jumatatea perfecta? Tot la anotimpuri ma refer. Ca totusi daca ar fi numai vara, nu as mai aprecia ce imi ofera, pentru ca, in principiu apreciem prin contrast. Deci, fara chinul iernii, de unde sa mai pot aprecia rasfatul verii? As banaliza frumosul si placutul. Oricat de bun ar fi binele, fara raul raului, binele binelui se goleste de continut, pentru ca exista numai in lumina umbrei. Ufff...De unde pornisem? Cred ca e o reactie la vesnica mea cafea buna si cheful moderat, spre inexistent, de a face azi ceva...
Un comentariu:
Nu stiu daca am aceeasi pozitie ca tine cand stau pe ganduri, ceea ce fac acum, dar clar nu stau confortabil deloc. Imi place ca ai redus anotimpurile la vara si iarna. Caci de primavara si toamna nu prea mai avem parte in ultima vreme. Mi-e dor de un mai cand nu ti-e nici cald, nici frig, cand miroase a primavara coapta si vantul nu mai are putere. Si mi-e dor de un septembrie in care cad frunzele, in care norii sunt pe cer ca niste picturi, in care abia incepe sa miroase a Bacovia si in care fetele se duc scoala in fustite si nu in haina de iarna ca zilele astea.
Trimiteți un comentariu