Ce greeeeu e dorul de mare, o mare de aia de a mea, pentru ca marea nu poate fi una a tuturor. E alta pentru fiecare, iar a mea e cea linistita, cand am ochii mici de somn si de ganduri de vara, cea cu valuri negre, cand ma razboiesc. Si cat razboi poate sa incapa in mine...Acum mi-e dor de marea asta. De marea cu barca pe ea, cu soare de august tarziu si pantaloni scurti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu