Pe altarul modei

Toamna...vreme oribila! Cat de greu mi-a fost sa ies astazi din casa!!! UFF!! Urat! Urat! Plus ca am mai si racit...din cauza de moda! DAA!!! Toamna merge mana in mana cu moda...La fel ca si alt anotimp..:) Cu alte cuvinte, sunt trup si suflet alaturi de noile aparitii de prin magazine. Nebunia si obsesia momentului...tricotajele!! Da! Tricotajele! Daca anul trecut, pe vremea asta, obsesia si nebunia era completarea colectiei de pantofi, cizme....acum as achizitiona tot ce e cardinal, pulover, rochie...toate tricotate, evident! Si oferta a atat de bogata! Vineri, ma bucuram de o zi libera printr-un periplu relaxat si relaxant pe la magazine...Tinuta, lejera - colanti, cizme, rochie tricotata. Afara, frig teribil plus ploaie. Rochia cu guler mare, pe umeri, lasand dezgolit gatul in intregimea lui...Un fular, esarfa ar fi fost o solutie practica, doar ca nu se potrivea cu genul de guler. Asadar frig, gat gol...raceala!!! Mda..Regrete eterne cu tantum verde si mult ceai! Dar o nenorocita de raceala nu e un capat de...ata tricotata! Cate si mai cate pulovere si fuste si rochii si bolerouri sunt in dulap si asteapta sa fie combinate si purtate si completate cu noi achizitii!

Am intrat si eu pe Facebook! Tot primeam invitatii si m-am gandit ca trebuie sa vad despre ce e vorba. E chiar haios! Va astept si acolo...:)

In Bucuresti miroase a ploaie.

madonna - rain
Asculta mai multe audio Muzica

Gratar cu peripetii

De cateva zile ma gandeam cu muult interes la o iesire la gratar. Si pentru ca in ultima perioada am fost la serviciu in weekenduri, am planificat gratarul pentru o zi de marti...adica ieri. Si am plecat spre o padure cat mai apropiata, pentru ca pana am strans totul am reusit sa iesim din casa dupa ora 19. Ne-am gandit ca cea mai buna locatie ar fi padurea Cernica, in ideea ca e aproape si ca nu avea cum sa fie aglomerata zona, pentru ca e greu de crezut ca romanul iubitor de gratar, isi paraseste cuibul in zi de marti. Amintirile mele despre zona nu erau prea incurajatoare, pentru ca ultima data cand am ajuns acolo, la un restraurant, ma izbise inca de la distanta fumul gros de gratar, amestecat cu miros de gunoaie, atent colectionate de romani si sunet unduitor de manea....dar fiind marti, ma gandeam ca vom gasi liste si pace si natura nesufocata de deseurile "uitate" peste tot de gratararii de frunte ai natiunii.
Foarte gresita presupunerea mea! Foarte! Da, era liniste si pace...Dar ce mizerie!!! Chiar nimeni nu vede ce e acolo? E revoltator, pur si simplu. In loc sa te poti bucura de verdele zonei, de lacul de acolo, dai de munti de gunoaie urat mirositoare! Si mai e si un afis la intrare, partial rupt, care te "avertizeaza" ca ai intrat intr-o zona de AGREMENT!! Agrement?!!? Pentru cine? Sau o fi vreo noua metoda de relaxare, brevetara de mioritici sa te intinzi pe gunoaie si sa le admiri si adulmeci? Spectacolul mizeriei! Spectacol comptetat si de un alt episod pe care am avut "placea" sa il descoperim. In niste boscheti, printre gunoaie, langa lac, un domn ii facea poze, evident artistic de sexi, unei "doamne" in chiloti roz!!! Nu ne venea sa credem!!! Sau poate o fi "studio foto-pitzipoanca" acolo si e gresit afisul de la intrare care anunta zona de agrement? Sau asta e genul de agrement...agreat in zona..
Am parasit zona si pentru ca se intuneca si gratarul trebuia facut, am gasit o mica padurice, destul de dubioasa, in care gratarul in doi, pe inserate parea un fel de sport extrem! Adica un fel de gratar cu multa adrenalina. Norocul e ca starea de bine vine din interior, asa ca pentru noi a fost o seara reusita! In rest, traiasca Romania si locuitorii ei "iubitori" de natura!

Fara nici o legatura...:), mi-am amintit brusc de padurile impecabile din Austria.

Dintr-un castel

De oriunde ai veni si oriunde te-ai duce, pastrezi si aduni. Amintiri si senzatiii, cam tot ceea ce iti compune propria persoana, ca un mare puzzle in continua constructie, care isi mentine totusi un miez al sau, mereu acelasi, de nedesfacut si poate ca si greu de descifrat...


HANS ZIMMER - CHEVALIERS DE SANGREAL
Asculta mai multe audio Muzica

Dupa concediu

Am revenit de cateva zile din concediu, dar inca sunt cu gandurile departe, prin locurile superbe pe unde am fost. Am facut in total cam 5 mii de kilometri - Austria, Germania, Ungaria, Delta...un concediu perfect in care am facut mai de toate...Voi posta si aici cateva fotografii si ganduri despre locurile in care am fost. Clar mai multe fotografii o sa posteze, in curand, domnul meu aici - www.alexmazilu.ro.

Razboiul pentru ananas

Recunosc! Imi place sa merg la cumparaturi, sa ma plimb printre rafturi, sa aleg, sa adun in cosul de cumparaturi toate acele produse atat de necesare prin gospodarie. E clar o activiatate, mai mult decat utila, relaxanta. Si cum umblam prin Carrefour, am ajuns si la raionul cu fructe, de unde imi doream sa achizitionez ananans. Oferta prezenta doua optiuni- la kilogram, unele fructe de ananas foarte mari si...la bucata, fructe medii, la vreo 50 de mii bucata. Bun. Am decis sa iau doua dintre cele medii. Pe cartonasul de sus era precizat clar ca produsul se vinde la bucata, deci excludeam etapa cu cantarul. Mult mai grijuliu si inspirat decat mine, prietenul meu s-a dus totusi la "departamentul de cantarit" si i s-a spus ca nu e cazul ca fructele sa fie supuse procedurii de cantarit. Deci era foarte clar.
La casa insa, toata relaxarea si lumina interioara, generate de sesiunea de cumparaturi, s-au dus la dracu, scurt. Doamna de la butoane, mirata si intrigata, ne-a pus in vedere ca, nici vorba de ananas, daca nu e cantarit. A urmat dialogul absurdului, interval in care starea mea de enervare atinsese culmi nebanuite:
- Doamna, asta nu se cantareste, ca e la bucata! - eu
- Noi nu avem ananas la bucata, poate avocado! - doamna de la butoane
- Pai, credeti ca nu vedem bine?? Aveti, ca de acolo am luat! - eu
Doamna, in continuare, de neclintit. Se consulta cu o colega, care confirma ca exista la raion, ananas la bucata. Reactia doamnei este geniala - pai, da! Poate ca avem la bucata, dar mic..si arata asa, cam dimensiunile unei prune...Vine alta colega, care ia ananasul sa il confrunte cu realitatea de la raion. Au urmat vreo zece minute de asteptate...si iar asteptare, coada de la casa era tot mai mare si mai agitata...Colega cu ananasul nu a mai venit...Oricat de pornita as fi fost, am renuntat. In definitiv, cei de la Carrefour faceau tot posibilul sa ma alunge, sa imi ia produsele si sa se asigure ca nu o sa mai calc pe acolo! Daca imi trebuie sa le fac vanzare, cam asta merit! O fi noua strategie de marketing, pentru vremuri de criza...