luni, 18 februarie 2008

Nessun Dorma

Sunt destul de organizata si asta presupune si ca imi pregatesc de seara hainele pe care urmeaza sa le port dimineata. Ma streseaza sa nu gasesc, cand ma trezesc, totul pregatit. In aceasta dimineata, m-am imbracat cu tinuta proiectata de seara si...ma pregateam sa ies din casa. Cand...am ajuns, nu stiu cum, cu mana in cana cu lapte! Si cana cu lapte a ajuns pe tinuta mea atat de atent compusa...Mda...Ce mai era de spus, decat de insfacat alte haine si de iesit in graba afara...Si afara...Mama! Era o luna! Cred ca si Dracula si-ar fi ros unghiile de emotie, la vazul ei...Cu Dracula sau fara, am ajuns si la serviciu, am prestat si acu sunt acasa si il ascult pentru a nu stiu cata oara pe Paul Pots, britanicul care a uimit o lume intreaga cu vocea lui. Un simplu vanzator de telefoane, lipsit de incredere si chiar inconstient de propria lui valoare! Este minunat! Mai, are o voce, ceva incredibil, ma face sa plang! Si cati oameni nu or fi pe lumea asta la fel de talentati, fara curajul sa isi arate talentul...si asta intr-o lume sufocata de non-valoare. Mda...m-am revoltat si vorbesc de parca mi-as fi scapat dimineata laptele pe haine... :))

Niciun comentariu: