Mi-e dor de vara! Sa fie cald! Sa ma bucur de hainutele subtiri si putine...de sandalute, de stat in iarba, de cer de ala albastru de te dor ochii, de nopti calde cu stele...hai ca m-a apucat talentu artistic si nu e cazul acum! Sa ne pastram realismul pentru ca afara e noapte rece si neplacuta si maine tot cu cizme si pulover o sa defilez. Iarna e insa buna de ceva, pana la urma. E buna de filme. Inlocuiesc iarba aia verde buna de tavalit, cu filme. Si am vazut Parfumul. Eram tare curioasa cum a fost ecranizata cartea, una ditre cele mai bune carti pe care le-am citit! O carte inedita prin abordare. In fapt, cel putin, dupa stiinta mea, singura carte pur olfactiva. Interesanta perspectiva - olfactivul "privit" ca element unic care individualizeaza, care personalizeaza. Filmul? Bunicel. Nu stiu cum mi s-ar fi parut, daca nu as fi citit mai intai cartea. Probabil mi s-ar fi parut genial. Faina cromatica imaginii si jocul actorului din rolul principal. Si evident, greu sa pui in imagini mirosuri... Mda...fain sa incerci sa traduci totul in mirosuri. E ca un joc. Sa incercam - Iarna miroase ca manusile mele inghetate, de pe cand aveam vreo 4 ani. Vara miroase a nisip de pe plaja cu broaste testoase din Fatye, internetul miroase ca difuzoarele la care ascultam Radio Romania Tineret cand eram mica, textul asta miroase ca rujul bunica-mii, cu care scriam pe hartie igienica o poezie, intr-o noapte in care ma chinuia talentul si nu mai aveam rabdare pana dimineata, cand as fi avut acces la pix si hartie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu