CE PANA MEA!!!!

Ziua in care masinile dau din coada

Trebuie sa fac un pic de ordine in casa si nu am chef! Ce m-ar putea motiva? Hmm...letmisinc...Ceva muzica buna- gen Robbie Williams - Swing when you're winnin? As incerca daca dau si de telecomanda...Unde putea sa fie decat sub o cutie de pantofi? Logic. Gasit. Deschis muzica, numai ca pentru o alta optiune. Vonda Shepard. Bun asa. A venit chefu de trebi casnice? Well...nu prea. Vonda mi-a facut insa pofta de un ceai bun, asa cum stiu numa eu sa fac. Poate ceaiul sa ma moblizeze pentru procesu de curatenie, ordine si disciplina? Ceaiul se face...

"Johnathan, Tot asa te cheama? Imi dau seama astazi ca sunt atatea lucruri pe care nu le stiam si resping fara incetare nesfarsirea acestui hau care ma inconjoara de cand ai plecat. Atunci cand singuratatea imi intuneca zilele, priveam adesea cerul, iar apoi pamantul, cu impresia de nestavilit ca esti pe undeva, pe acolo. Si asa a fost de-a lungul ultimilor ani, numai ca nu ne puteam nici vedea, nici auzi." Am recitit bucata asta din "In alta viata". Si de aceasta data suna prea familiar si clar nu ma indeamna deloc spre responsabilitatea unui program de ordonat lucrusoarele prin casa.
Ceaiul e gata.

Probleme tehnice, aparem in curand!

Buna dimineata si bun gasit la ...bloguit! Umblam pe net minutele trecute, ceea ce, iata, execut cu drag si in continuare, si am observat ca a rasarit, sadit de cineva, evident, un topic pentru mine, pe antena3. ro. Acum, eu incerc sa ma descurc in hatisurile tehnicii si sa intru si eu pe felie, acolo...Sper sa reusesc in curand si ineficienta mea tehnica sa nu fie tratata drept...fudulie, asa cum se sugera pe undeva...In rest, frumos afara, si in aceasta dimineata, la 5, la mine in fata blocului, mai precis, intr-un copac, un grup vocal...instrumental de pasarele, executa arii, care ma purtau cu gandul la dormit in camp...Masina imi e la fel de murdara! Cineva inspirat ar putea scrie, cu un larg succes, chiar un roman, de noptiera...pe suprafata ei. De citit, citesc In alta viata de Marc Levy. Da, recunosc, ma apuc de ea inainte de nani si reusesc sa izbavesc doar cateva pagini pe seara. Pantofi nu mi-am mai luat zilele astea...Doar o rochie rosie, care mi-a alarmat prietenii, stie ei de ce...Lifturile vin la fel de greu. Febra musculara a mai disparut si rezistenta e in crestere notabila - de la 4 la 20 de minute, pe banda. Viata, ce mai!

Pe drumurile gandurilor

Iata, primavara a sosit...motiv de meditatie, de scufundare in lumea gandurilor, de analize profunde, de rataciri intelectuale...bla, bla, bla. Bla, bla, bla. Si bineinteles, bla, bla, bla. Se vede din text cata viata intelectuala am la oara asta! Deci, GOOOO NANI!!!

Vai, minunat! Sau despre sarbatori...

Ieri, in drum spre casa, pe Magheru, am inteles ca se apropie luna Martie. Si mi-am mai zis, MY GOD! DEJA??? Tarabele cu chestiutze colorate si lucioase au rasarit vanjoase pe trotuare, deci, ce minunat, iata, primavara a sosit! Destinul intregului an e, de fapt, intr-o legatura stransa cu aceste tarabe. Ele au o existenta aproape continua prin oras, pentru ca e mai mereu motiv de sarbatoare populara care trebuie marcata cu cate vreo chestie, care poate fi achizitionata, direct de pe taraba si care, nu-i asa, aduce lumina in viata partenerului de viata si demonstreaza, fara tagada, dragostea, aprecierea celui care ne e alaturi, pe drumul incurcat si uneori, plin de incercari, al vietii. Tarabele au asadar locul lor constant in viata noastra si pe principalele bulevarde ale orasului, diferite sunt doar obiectele expuse, diferentele fiind date, de motivul de sarbatoare...Asadar, iata, nu-i asa, martisoare in martie, globuletze si mosi in decembrie, iepurasi, creatii plushate de Paste, carlige, moatze, agatatoare in restul anului....Cu toate acestea, tendinta e spre uniformizare. Adica. Martisoarele sunt bune si de pus in pom, deci comerciantii le rebrenduiesc, eliminandu-le ata alb rosie, iepurasii au, mai nou o forma incerta, care tinde spre ren, pe ideea - ce nu se vine de Craciun, e redistribuit pe rafturi de Paste si tot asa...Pana la urma, totul tine de imaginatie, istoria poate fi rescrisa, deci, de ce nu un Mos Craciun cu sania trasa de iepuri, globuri incondeiate si chiar Mosi Craciuni, poate si ei incondeiati, agatati primavaratic in pieptzi...

One Chance

Am albumul lui Paul Potts! One Chance. E foarte frumos! Canta baiatul asta...ingereste!

Nessun Dorma

Sunt destul de organizata si asta presupune si ca imi pregatesc de seara hainele pe care urmeaza sa le port dimineata. Ma streseaza sa nu gasesc, cand ma trezesc, totul pregatit. In aceasta dimineata, m-am imbracat cu tinuta proiectata de seara si...ma pregateam sa ies din casa. Cand...am ajuns, nu stiu cum, cu mana in cana cu lapte! Si cana cu lapte a ajuns pe tinuta mea atat de atent compusa...Mda...Ce mai era de spus, decat de insfacat alte haine si de iesit in graba afara...Si afara...Mama! Era o luna! Cred ca si Dracula si-ar fi ros unghiile de emotie, la vazul ei...Cu Dracula sau fara, am ajuns si la serviciu, am prestat si acu sunt acasa si il ascult pentru a nu stiu cata oara pe Paul Pots, britanicul care a uimit o lume intreaga cu vocea lui. Un simplu vanzator de telefoane, lipsit de incredere si chiar inconstient de propria lui valoare! Este minunat! Mai, are o voce, ceva incredibil, ma face sa plang! Si cati oameni nu or fi pe lumea asta la fel de talentati, fara curajul sa isi arate talentul...si asta intr-o lume sufocata de non-valoare. Mda...m-am revoltat si vorbesc de parca mi-as fi scapat dimineata laptele pe haine... :))

Vizionare matinala

Rusii chiar stiu sa faca filme. Am fost uimita de un film pe care vroiam sa il scot urgent din DVD-player, cand, in primele secunde de rulare, am auzit limba grea in care se comunica cu publicu, in speta cu mine, eu, cea de la 8, in dimineata asta, imbracata in pijamale si inca adormita...Deci rusa, deci rusi. Filmul se numeste Day Watch. E un fel de Matrix rusesc. Pastreaza dimensiunea efectelor speciale la acelasi nivel, dar adauga un story si mai imbibat in filosofii, intr-o nota specific ruseasca, ma refer aici evident la genul lor adanc de literatura si film. Deci recomand cu muuulta caldura acest film, plus ca actorul din rolul principal are niste ochi tare frumosi. :))...nu ma puteam abtine...

INI MINI...

Ce greu e cateodata sa te urnesti din loc! Mai ales cand afara ninge, in casa e cald... Deci ce sa fac? Stau sa lenevesc sau ma duc la sala? Dupa o supa la plic, fierbinte in intimitatea sonora a folderului pe care il ascult inainte de somn, am hotarat sa....merg la sala!!! Iata, omul activ din mine a invins, deci viva la revolution si spor la gasit masina pe sub nameti! Da, nu venise primavara?

In excursie...in incinta

Sunt o invingatoare!!! Am gasit sediul RDS, din spatele blocului, de la mine! Si am platit netul si, iata, am din nou net acasa! A fost o aventura sa gasesc sediul RDS. Dar nu m-am lasat! EU am mers mai departe...si mai departe...Am mers cam o ora, pe stradute, prin spatele blocului, am ajuns la Casa Poporului, am trecut de Casa Poporului...Am intrebat multa lume, toata lumea auzise ca ar exista un sediu, dar nimeni nu stia unde e. Parca pornisem in cautarea pietrei filosofale. Devenise personal! Mi se parea incredibil, cum merg asa... de ceva timp si nu dau de nenorocita locatie. Dar, a fost frumos. Era caldutz afara, soare prietenos si am descoperit multa viata pe stradutele din spatele blocului. Magazine de alea vechi, aprozare, case darapanate, oameni simpli, curti, masini vechi, caini. O senzatie de aia de cartier cu multe povesti. Eram asa de entuziasmata cand am gasit casieria aia, ca nici nu mi-a mai pasat ca trecuse mai bine de o ora, ca femeia aia care imi lua banii era nitel neplacuta...Cine ar fi crezut ca e ceva de admirat, de vizitat, chiar si in spatele blocului?

Hai sa numaram nisipul!!!

Imi place foarte mult Florian Chilian. Canta un fel de…poeme muzicale. Si umor si sensibilitate. Jocuri de cuvinte atat de inspirate…Si o voce despre care mi-e greu sa spun ceva care sa o caracterizeze…Habar n-am ce as putea sa spun despre ea, doar ca imi place mult sa cant si eu, cand il ascult pe Chilian. Piesa 10, de exemplu, una din piesele mele de inima, e aproape diafana, transparenta, minunata. Muzica lui te face si sa visezi si sa iti amintesti…

Si bineinteles, hai sa la mare, sa fugim, sa-i fentam pe toti poetii, sa ne facem ca vaslim…

Vaaaaaaaaaaara!!!!!!!

Valuri, cald, soare la apus...Am mai spus parca de o mie de ori CA MI-E DOR DE VARA!!!!

Viata din parcare

Nu stii niciodata ce te asteapta, dupa ce cobori din masina, in parcare...De obicei, esti asaltat, nu de fani, ci de oamenii care "administreaza parcarea", acesti moguli ai locurilor de parcare, dupa care umblam ca nalucii. Si intr-un oras in care ai ucide pentru un loc de parcare, oamenii care iti usureaza gasirea lor, devin niste personaje destul de importante. Acum si oamenii astia de parcare sunt de doua categorii. Oficialii si undergroundzii. Oficialii sunt cei carora le dai bani si nu iti dau chitanta, undergroundzii sunt cei care iti dau chitanta...una falsa, evident. Ei, dar parcarea, e un loc in care mai ai parte si de altfel de momente...momente de viata. De exemplu, eu, ieri, mi-am aflat trecul si viitorul in parcarea de la mine, de la bloc. Da, greu de crezut, dar foarte adevarat! Cine ar fi crezut ca voi da, chiar in parcare, chiar de Pithia, probabil mai inchisa la culoare si cu un alt tip de tigara in coltul gurii? Si de curiozitate am stat si am ascultat. Normal ca nu o sa povestesc ce a zis, ca erau chestii grele, dezvaluiri socante! Un fel de OTV, in direct, in exclusivitate, socant, din parcare de la mine. Da nu era si Cioaca....

Parfumul si amintirile

Mi-e dor de vara! Sa fie cald! Sa ma bucur de hainutele subtiri si putine...de sandalute, de stat in iarba, de cer de ala albastru de te dor ochii, de nopti calde cu stele...hai ca m-a apucat talentu artistic si nu e cazul acum! Sa ne pastram realismul pentru ca afara e noapte rece si neplacuta si maine tot cu cizme si pulover o sa defilez. Iarna e insa buna de ceva, pana la urma. E buna de filme. Inlocuiesc iarba aia verde buna de tavalit, cu filme. Si am vazut Parfumul. Eram tare curioasa cum a fost ecranizata cartea, una ditre cele mai bune carti pe care le-am citit! O carte inedita prin abordare. In fapt, cel putin, dupa stiinta mea, singura carte pur olfactiva. Interesanta perspectiva - olfactivul "privit" ca element unic care individualizeaza, care personalizeaza. Filmul? Bunicel. Nu stiu cum mi s-ar fi parut, daca nu as fi citit mai intai cartea. Probabil mi s-ar fi parut genial. Faina cromatica imaginii si jocul actorului din rolul principal. Si evident, greu sa pui in imagini mirosuri... Mda...fain sa incerci sa traduci totul in mirosuri. E ca un joc. Sa incercam - Iarna miroase ca manusile mele inghetate, de pe cand aveam vreo 4 ani. Vara miroase a nisip de pe plaja cu broaste testoase din Fatye, internetul miroase ca difuzoarele la care ascultam Radio Romania Tineret cand eram mica, textul asta miroase ca rujul bunica-mii, cu care scriam pe hartie igienica o poezie, intr-o noapte in care ma chinuia talentul si nu mai aveam rabdare pana dimineata, cand as fi avut acces la pix si hartie.

Imi place sa gatesc!

Cand eram mica, abia asteptam sa raman singura acasa…Ma apucam de experimente culinare. Combinam dupa cum imi trecea prin cap tot ce gaseam prin frigider. Nu imi placea sa respect retete, pentru ca mi se parea ca trebuie sa fac mancare, asa cum scriam poezii…Cu muuulta imaginatie. Ce iesea…poeme postmoderniste, pe care, de multe ori nici eu nu le puteam manca. Bine, acum am avut si succese pe ramura, ca sa zic asa. Tin minte ca am facut niste bezele tare misto. Ideea e ca nu m-am lasat niciodata si am continuat sa gatesc. Cu timpul a inceput si sa imi iasa, motiv de mare mandrie. Imi place cand mancarea mea e apreciata si mancata cu placere. Una dintre maruntele bucurii ale vietii. Bineinteles ca prefer sa gatesc doar cand am chef…adica doar de placere. Daca e musai, nu mai are nici un farmec, prefer sa nu ma bag. Intre paranteze fie spus, scriu aceste randuri bucurandu-ma de aromele unei budinci cu branza, smochine si scortisoara care ma imbie din bucatarie. Si gatesc la orice ora imi vine. Daca am chef de ceva anume la 3 dimineata, nu ma pot linisti pana cand nu pun in practica, asta chiar daca trebuie sa ies la ora aia sa cumpar ingrediente…Si ca si in cazul altor lucruri din viata, gasesc placere in procesul de preparare, nu neaparat in rezultat. Adica imi place drumul pana la preparatul finit. De care prefer sa se bucure si altii. Si daca tot veni vorba de mine bucatarul si de bucuria altora, imi amintesc o faza care ma face si acum sa rad. Aveam vreo 12 ani, cred. Si am zis eu sa ii fac o surpriza bunicii mele, o super gospodina, care gatea preparate cu gusturi atat de bune, ca nu cred ca o sa le mai intalnesc decat in amintire…De exemplu, cel mai bun cozonac. Am zis sa ii pregatesc eu masa ei. Si am facut cartofi prajiti. O constanta a metodelor mele de gatit …condimentele…Imi plac mult, n-am ce face. Si atunci imi placeau. Si am pus ardei iute tocat pe cartofii aia si piper, ca pentru gustul meu. Mi-o amintesc si acum pe bunica-mea. Manca din cartofii aia si o vedeam ca nu mai poate, ca ia foc. Nu zicea nimic, manca din cartofii aia aprinsi si nu se plangea. Era prea fericita ca ii gatisem eu…




Foto…in cautare de ingrediente.

Sa mai zicem si noi ceva...

Bun. Adica foarte bun. Ca sa incep intr-o forma optimista. Motive de optimism ar fi suficiente. De departe, cel mai adevarat, e ca nu prea mai am febra musculara astazi. Dupa a doua saptamana de fitness, mai precis cate trei zile pe saptamana, in care muschii mei prea relaxati sunt solicitati asa cum nu banuiau ei ca vor fi, vreodata... Sunt foarte mandra de decizia mea de a ma apuca serios de fitness si recomand celor nehoratati sa incerce, pentru ca merita! Te simti altfel. Am ajuns sa beau si lapte! DA! Pentru cei care ma cunosc,e stiut faptul ca eu nu suportam lactatele, drept urmare, nu le consumam nici in caz de forta majora! Acum imi e pofta de lapte! Cica e normal, cand faci sport... Si e si sanatos. Si e si cald afara, si diseara merg la dans, si imi plac botinele mele albe cu toc frumos, si m-am convins in aceasta dimineata inca o data, ca nu imi place sa port camasi din satin la TV!!!!