Incercati in Amzei. E o posta in toata regula acolo, de aia care a existat inca de la facerea pamantului, cu casierite care provin din aceeasi era, un loc in care inca se mai trimit scrisori, se iau alocatii...Astazi am fost la posta din Amzei sa imi platesc lumina, exact ca si cum as fi un om responsabil! Cu alte cuvinte, ce tare! Si in posta aia amarata am retrait o mare parte din viata mea, bucati din ea, despre care uitaseam. Ca am talentul asta, sa sterg cu totul parti mari din viata. Ori ca nu mi-au placut, ori ca m-au plictisit prea mult, ceea ce e si mai grav. Era aglomeratie...ca in orice posta. Adica ce urasc eu din toti rarunchii! Sa stau langa oameni multi! Fitzoasa imi zic unii apropiati...eu doar am zis, dupa ce am intrat in hora...postei, ca dupa ce ies de acolo, o sa plang o saptamana sub dus!! E o asmosfera de aia de birocratie care iti arde pielea. Ingramadeala si sunetul absurd-repetitiv al unei masini care scoate facturi, ca un fel de viata blocata in azi. Ma rog, am trecut peste tentatia initiala de sari pe ghiseu sa imi smulg parul si am inceput sa ma uit in jur. Si, dupa cum spuneam, am intalnit la fiecare ochi aruncat, cate o bucatica din viata mea. Scrisoarea. O chestie care acum imi pare din cartile de istorie, de pe la fratele Stefan...cel maaaaareeee...adica...hmmm... Era un baietzel cu buze frumoase care punea o scrisoare! Si eu puneam scrisori la posta. Si ma bucuram muuult cand primeam scrisori, asa cum ma bucur acum de sms-uri! Am zis ca imi place la nebunie comunicarea prin sms? E noua mea scrisoare. Dupa aia erau niste adolescente, cred ca am fost si eu parte a speciei asteia. Povesteau cum au chiuliut de la ore. Frumos! Si eu am chiulit. Plecam de la chimie si ma asezam sub un copac in curtea scolii si citeam. Deci bucatile astea din mine, exista si atunci cand nu le stiu! Am iesit cu o chitanta in mana afara. Pe cer era un zeppelin. Se desprinsese din mine, sa ma vada de sus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu