Cum mi-am gasit duhovnic

Ar fi trebuit sa povestesc de mare, dar viata mi-o i-a ca de obicei pe dinainte si ma trezesc ca imi face surprize din nou si din nou, si din nou...Eram la stop la intersectia dintre Aviatorilor si Dorobanti. Ascultam muzica si ma gandeam la ale mele...la cele multe ale mele. Cand, vad iesind de la metrou un fost coleg de televiziune. Am fost un pic intrigata sa il vad iesind de la metrou, pentru ca il stiu pasionat de sofat. Si m-am gandit ca...poate are masina accidentata. Nici n-a ajuns gandu la coada ca s-a pus verde la semafor si...am simtit o lovitura puternica. Atat de puternica incat era sa dau cu capul de parbriz. Noroc cu obiceiurile mele sanatoase de sofer responsabil, printre care si...centrura. Am iesit din masina sa il vad pe desteptul care ma lovise. Aveam atatia nervi incat ma mancau palmele de dorul levierului din portbagaj, despre care eram sigura ca s-ar asorta perfect cu fatza boului care ma lovise...Numa, ca...toti nervii mei, care s-ar fi revarsat cu atata gratie...mi s-au adunat intr-un ghem innecacios, undeva in zona gatului, cand l-am vazut pe faptas. Preacucernice parinte, miluieste-ne pe noi. UN POPA. DA!! M-a accidentat un preot. Si urmeaza dialogul. Mentionez ca nervii mei nu sunt prea crestini si s-au revarsat totusi, in toata frumusetea lor asupra fetzei bisericesti. Cu atat mai mult, cu cat am vazut urmarile maiestriei sale - bara mea facuta bucatele, haionul deformat...Primele cuvinte ale lui Bad Man, asa cum ii numeste un preten si el oarecum teolog, au fost 'Eu sunt vinovat!' Mi-am pierdut cumpatu. Normal ca sunteti vinovat! Foarte tare! Asta e chiar culmea! Se mai pune problema asta? Nu intelegeam cum de a reusit sa accelereze asa de tare, atata timp cat mergeam in coloana. Raspunsul faptasului cu sutana a venit senin, inocent - Pai, e o masina foarte puternica...What??? Da, aveti cumva impresia ca va aflati la volanul unui bolid??? Era vorba despre un Opel Zafira...Furia mea era cu atat mai mare, cu cat sunt un om cu o poveste consistenta pe tema asta, acu cateva luni mi-am gasit masina lovita, mai precis, distrusa, in parcare. O desteapta cu un Matiz, imi facuse bucuria. I-am zis asta popei si am completat- Si acu vine un destept si o face din nou. Urlam la el in intersectie. Peste toate, mi-a marturisit cu seninatate ca nu are nici un act la el si ca ...tre sa le i-a de acasa. Si ca sa nu cred ca vrea sa fuga, si acu urmeaza faza tare, apare la mine cu o cruce mare de argint cu pietre albastre. Cand am vazut-o, am crezut ca imi smulg paru din cap cu penseta! Am urlat din toti rarunchii - Du-te Domnle' cu crucea ta de aici! Eu vroiam asigurarea, nu obiecte de pret care erau menite sa imi cumpere increderea. L-am lasat sa plece, cu crucea lui valoroasa, cu tot, sa isi i-a actele si ne-am intalnit peste o ora. Am mers in spatele lui pana la biroul ala de accidente usoare. Frate, credeam ca eu sunt agresiva in trafic. Abia ma tineam dupa el. Pentru popa, 90 km\h, prin oras, era doar un fel de preludiu. Am ajuns la politie si ne-am luat bon de ordine - 124. Era ora 17. Ma mai imblanzisem pentru ca in ora aceea trecusem la programu ala de compasiune - adica incepusem sa vad in amintirile mele, printre aburii de furie, chipul pirdut si rusinat al popei, care pe langa isteriile mele mai suporta si misto-ul scelorlalti soferi, care ii aruncau replici de genul - Vezi parinte, daca ai pacatuit? Si m-am pus cu preotul la o masa, la cafeneaua din sala de asteprare. Am stat acolo pana la 12 noaptea. Timp in care, cred ca am inteles de ce. Am inceput sa discutam. Imi doream de mult sa merg la biserica si tot amanam. Simteam nevoia asta. Nu m-am spovedit de cand eram copil si mergeam la biserica cu clasa si raspundeam la comun despre niste pacate care pareau facute tot cu clasa, nu personal...Tehnici stupide de pedagogie cretina. Ma rog. Ideea e ca daca nu m-am dus eu la Biserica, a dat Biserica peste mine, in cel mai propriu mod posibil. Am descoperit exact parintele pe care il visam. Am discutat mai liber decat imi puteam imagina despre toate durerile mele, toate framantarile, pacatele. Nu m-a judecat, mi-a raspuns povestindu-mi cu o sinceritate debordanta experientele lui, personale. A fost o discutie ca intre prieteni vechi. Orele au zburat ca si cum nu ar fi fost. Am trecut de la povesti despre vietile noastre, contre filosofice, pana la momente haioase in care preotul mi se dezvaluia ca om, ca om frumos! Imi spunea, la un moment dat, despre cum vecinii lui mai putin...credinciosi ii tot furau bucati din masina. Intr-o nopte i-au furat, de exemplu, stergatoarele. S-a enervat atat de tare, ca le-a lasat un bilet pe parbriz - "Daca nu imi aduceti inapoi stergatoarele, ma rog la Dumnezeu, sa va ia dracu!" Am hotarat sa ma duc sa ma spovedesc la el. O formalitate, in fond, pentru ca deja i-am spus cam tot ce am pe suflet. A fost ca o minune. Asa cum se intampla multe lucruri in viata mea. Si cred ca stiu si cine are grija sa fie asa.

Si stiti care a fost motivul accidentului? UN CHINEZ! Preotul vazuse un chinez cu fatza ciudata pe banca de langa semafor si se benocla la el sa vada de e femeie ori barbat, cand a intrat in saracu meu Polo. I-am zis preotului, un pic inspaimantata - Daca era diavolul? "Cred ca v-ati uitat la prea multe filme", a replicat razand tot, duhovnicul meu.