Sunt un om al senzatiilor. Decid sa fac ceva, pentru ca anticipez starea pe care o sa mi-o ofere implinirea acelui ceva. Si zilele reusite, sunt zilele in care adun senzatii si imi ofer dreptul sa ma bucur de ele. Zilele nereusite sunt cele in care percep doar actiunile in sine, mecanica lor si nu...mecanismul. Adica beau cafea, nu simt cafea, ma uit la oras si la soare, nu vad oras si soare. Mi-am amintit acum de un prieten din liceu care imi vorbea despre frumusetea de a constientiza ca ai degete. Sa te uiti la propriile maini si sa realizezi minunea degetelor care se misca. Asa cum in dimineata asta, m-am bucurat dupa mult timp, de minunea ferestrei mele spre oras. Ca un ochi mereu deschis, prin care refuz de atatea ori sa ma uit. M-am uitat in dimineata asta. Jumatate din oras vad. Nu stiu ce face cealalta jumatate, dar asta care locuieste sub si in jurul blocului meu, se alinta. Si cred ca in diminetile in care nu o bag seama e ca o pisica de aia care are chef de joaca si nu primeste decat priviri impersonale si un sut in fund daca prietenia ei e deranjanta. Cine mai stie in cate dimineti i-am dat si eu suturi in fund jumatatii mele de oras...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu