EU = SOFER!! O spun din toata inima! Iubesc sofatul! Iubesc masinile! Uneori, mai mult decat pe oameni...in sensul in care prefer de multe ori sa ma plimb aiurea cu masina, sa cutreier drumuri impersonale, decat sa stau de vorba cu un prieten. Imi place tot ceea ce presupune condusul unei masini- responsabilitate, atentie, curaj ( pe alocuri tupeu), viteza cu care trebuie sa iei decizii...E totul pe placul meu, eu, omul care abia are rabdare sa respire...Masina imi ofera liniste, agitatie, viata, relaxare...toate la un loc, intr-un pachet pe care nu il pot refuza niciodata. E forma mea de evadare din orice. In sine, masina e o chestie misto prin faptul ca iti ofera intimitate, in orice loc, indiferent de cat de strain iti e...Am mers acum cateva saptamani cu metroul si ma simteam parca as fi in fundul gol. Adica eram langa zeci de necunoscuti, fara protectia tablei cu motor. Prin spatiul meu intim, se plimbau in voie diversi, fara ca eu sa am macar posibiliatea de a inchide geamurile, de a bloca usile...sau de a da drumul la stergatoare, atunci cand vreo tanti isi freaca fundu mare de mine...
2 comentarii:
e un fel de ALL INCLUSIVE numai al tău, şi pe care nimeni nu cred că ţi-l poate lua...
bucură-te!
Eu, prin natura meseriei, sunt indragostit de masini si de condus "by default". Uneori uit de persoanele dragi din jur (ele ma inteleg si nu se supara) si ma dedic in totalitate masinii pe care o conduc/testez. O pozez mai mult decat trebuie, o admir din toate unghiurile, suntem doar eu si ea. Ador sa conduc noaptea. Fara o destinatie precisa. Cu drumul luminat doar de faruri (de preferat Xenon), fara becurile stalpilor adiacenti. Ador sa conduc la apus sau la rasarit, cu razele soarelui stralucind in retrovizoare sau pe carosabil. La fel de mult imi place sa conduc inainte de pornirea unei furtuni sau ploi torentiale. Praf, frunze in aer, oameni grabiti, nori amenintatori. Te inteleg perfect ce vrei sa zici cand te referi la condus ca la forma de evadare din orice. Been there, done that! :)
Trimiteți un comentariu