Am primit o floare

Am primit o floare acum cam o luna. O orhidee. Adica planta intreaga, cu tot tacamul…prin asta intelegandu-se radacina plus ghiveci…Planta de aia de crescut, udat, adica o chestie vie, fata de care trebuie sa fii responsabil. Cand mi-a fost inmanata, fatza mi-a intrat in modulul potrivit momentului- vai, ce frumos, multumesc, minunat….bala, bla. In spatele figurii atat de compatibile contextual se desfasura o adevarata scena de thriller…Imi aminteam de ultima mea victima. O floricica mica, albastra, vioaie, prietenoasa si cu potential de a fi vie pentru ceva vreme. Imaginea ei, in ziua in care mi-a fost inmanata imi zvacnea obsesiv, in spatele privirii corecte de om recunoscator, adica mai mult de femeie impresionata, ca florile sunt pe placul genului, e un stiut etern. Floarea albastra, aproape eminescian albastra, incepea sa se reverse, mi se exteriorizase si il ingurgita in tihna pe cel care n-avea habar de thrilleru meu si vedea in fapt o domnitza cu un suras dulce si ochi de caprioara. Ca o paranteza, e cam trist sa il crezi innocent pe cel din fata ta, spun asta in cunostinta de cauza…mea. Revenim la floarea albastra care a ajuns asadar la mine in casa, chiar in dormitor. In dormitor, poate chiar pentru ca asa speram sa nu uit de viata ei, sa ma implic, sa dezvolt o relatie serioasa, durabila, cu toate ca ma rodea gandul ca o relatie inceputa in dormitor nu prea poate sfarsi decat ca un fel de sex pasager. Si chiar asa a fost. Floarea albastra a fost un one night stand. Mi-a placut o noapte compania ei. Imi parea motivanta, incitanta prin noutatea ei. O aventura, pe care a doua zi deja era sa o consider prea complicata ca sa merite. In fond nu exista compatibilitate si nici o pasiune initiala, vreun story anume care sa ma fi ajutat sa o transform in obsesie. Tot paranteza, e placut sa traiesti pe baza de obsesie. Suna ciudat, poate, dar o sa dezvolt candva, adica altcandva. Deci floarea albastra mi-a parut inca de a doua zi dimineata, o prezenta pe care nu o puteam accepta. Sigur, noaptea petrecuta impreuna a fost impecabila! Super misto! Da nu ma vedeam privind-o in petale in fiecare zi. Si parca si ea era constienta ca nu o sa mearga…Ca nu e potrivita pentru mine. Incompatibilitate. Da, sigur nu de dormitor. Asa ca mi-am pus in gand, pervers, sa o ucid chiar in dormitor. Am pus langa ea un pahar cu apa. Si nu am udat-o niciodata. In schimb, ma uitam in fiecare zi la ea, sa vad cum se usuca. Ma soca intr-un fel rezistenta ei. A murit greu. Am sters urmele prezentei ei in dormitor, a ramas insa intacta undeva in mintea mea, capabila inca sa imi mai haleasca interlocutorii, pe neasteptate asa…Mai ales daca interlocutorii imi ofera flori. Nu am putut sa refuz orhideea. Asta era altfel. Parca mai hotarata. Si mov. Deci clar nu eminesciana…NU a mai ajuns direct in dormitorul meu. Am hotarat sa pastrez o relatie mai casta. Bineinteles ca ma gandeam tot sa o ucid, dar parca nu simteam ca pot sa ii ofer o noapte in dormitor. Am pus-o in bucatarie. Inedit. Aproape de sursa de apa…Chiuveta…Fantana urbana. Aceesi tactica. NU am udat-o saptamani in sir. Numai ca florile ei mov au ramas la fel de vii…Ma uitam socata, din ce in ce mai socata la ea, cum nu se usuca. Parea chiar multumita, adica, un fel de sfidare pana la urma. TUPEU! Traia in ciuda mea, care nici macar nu i-am lasat placerea unei nopti in dormitor. Nu a murit nici acum. E si mai frumoasa. M-am enervat. Mi-a castigat resprectul. Am inceput sa o ud.